joi, 20 iulie 2017

Cerul e mai aproape când sfinții îți devin cei mai buni prieteni


Sfântul Nectarie a fost permanent alături de tatăl meu bolnav

Sunt singură în casă. M-am întors de la biserică și am aprins câte o lumânare pentru tata. În cameră domneşte aceeaşi linişte ca atunci când eram copil, veneam de la şcoală şi nu mă întâmpina nimeni. După mine, primul venit acasă după mine era întotdeauna tata. Când intra, mă întreba: „Ce faci, ştirico, gata şcoala?” Plâng şi scriu pentru că mi-e un dor nebun de el.

Au trecut anii, iar el tot nu reușise să-și învingă neputința de a nu mai bea. M-am măritat, am născut două fetițe și un băiețel, iar tata a rămas cu aceeași veche neputință. Între timp, Dumnezeu a rânduit să întâlnesc un părinte care era întărit mult în credință, cu o mare râvnă către Dumnezeu și care a devenit duhovnicul meu și al întregii familii.

În ianuarie 2012, tatăl meu a ajuns la spital fiindcă se simțea rău. Doctorii i-au spus că are hepatita C, așa că trebuia să renunțe la alcool și să respecte un regim alimentar foarte strict. După externare, am sfințit casa împreună cu părintele nostru, care a venit cu o mică raclă în care se afla o părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie. Atunci nu am dat mare importanță acestui Sfânt, despre care la vremea aceea nu știam nimic; însă părintele îl iubea mult.

L-am văzut aievea pe Sfântul Nectarie în biserică

La zece zile de la Sfeștanie, am primit o carte cu minunile Sfântului Nectarie. Eu eram puțin tulburată la vremea aceea fiindcă aveam impresia că sunt însărcinată și nu voiam asta. Nici eu, nici soțul meu nu lucram. Atunci, am citit cartea cu minunile Sfântului Nectarie și acatistul, am mers cu toții la biserica noastră și m-am rugat Domnului atât de profund, încât am simțit că mă pot lăsa în voia Lui. Imediat, sufletul mi-a fost inundat de multă, multă pace și iubire... nici nu pot descrie în cuvinte. Iar în colțul stâng al bisericii, sus, în fața Sfântului Altar, am văzut un chip cu părul alb și ceva alb pe cap și care lumina. Era un chip nepământesc și atât de frumos! Acel chip mă privea, iar eu aveam niște sentimente pe care nu le mai avusesem niciodată în viață. Nu știu cât a durat, poate câteva secunde. La final, în drum spre casă simțeam că zbor și eram foarte fericită de parcă mi se rezolvaseră toate problemele. A doua zi am descoperit că nu eram însărcinată și că, de fapt, totul fusese doar o încercare de la Dumnezeu.

Mai târziu, am recunoscut chipul din Biserică după ce am primit și un acatist al Sfântului Nectarie. Atunci am realizat că acel chip de pe copertă aducea foarte bine cu chipul Sfântului. Din acel moment, m-am simţit ocrotită şi eu şi familia mea de acest Sfânt minunat. Nu ştiu ce l-a determinat să mi se descopere, dar cred că poate acel moment în care a intrat în casa noastră, prin fostul meu părinte duhovnic.

Au trecut patru ani şi, în tot acest timp, Sfântul Nectarie mi-a ajutat întreaga familie. Și tata a citit despre viaţa şi minunile Sfântului și s-a ataşat foarte repede de el. Mi-a mărturisit că îl simţea ca pe un prieten foarte apropiat.

De atunci și până în ultima clipă a vieții sale - adică în ultimii doi ani de existență - a renunțat la alcool, cu ajutorul Sfântului Nectarie. Și nu numai atât. Sfântul l-a ocrotit până în ultima lui secundă pe pământ. Cu câteva luni înainte de a părăsi lumea aceasta, de prăznuirea Sfântului Nectarie, tata a mers la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti pentru a se închina şi a-i mulţumi Sfântului Nectarie. De acolo şi-a cumpărat câteva icoane, a luat aghiasmă şi ulei de la candela Sfântului, cu care se ungea mereu pe burtă.

În 2015, tata a vărsat foarte mult sânge. Era noapte când a plecat la spital... ştiu că s-a îmbrăcat singur, iar când a dat să iasă din cameră s-a întors să se roage şi să se închine la sfinţii ale căror icoane erau înșirate pe toți pereţii camerei. El iubea mult acele icoane și ne iubea tare şi pe noi. Am simţit că despărţirea aceea i-a fost mai grea ca niciodată. Din casă şi până la ambulanţă, tata s-a închinat și s-a rugat continuu.

La spital a suferit mult; două săptămâni nu a mâncat nimic şi nu a băut nici apă. Stătea numai pe perfuzii. Într-o zi l-am găsit fericit. Mi-a mărturisit că îl simte pe Dumnezeu mai aproape ca niciodată și că mâinile lui sunt întinse asemenea tâlharului de pe cruce. Cu toate că aproape zilnic mai murea câte un om din cei aflaţi în salon cu el, tata nu părea deloc speriat. În ultima zi de spital în     Târgu-Jiu, l-au găsit cu mâinile foarte umflate şi într-o stare de somnolenţă. Cu o zi înainte, vărsase din nou sânge şi fusese transferat la un alt spital. Tata era într-o stare foarte gravă. Eu nu mă mai puteam opri din plâns. L-am uns cu mir de la Sfântul Nectarie, iar el m-a rugat să îl ung şi pe burtă.

Nu pot uita privirea lui în care citeam suferinţa, dar în acelaşi timp nădejdea şi credinţa. I-am şoptit că în noaptea aceea va pleca la Spitalul Fundeni din Bucureşti şi astfel va fi mult mai aproape de Sfântul său drag, Nectarie. Tata a dat din cap aprobator.

La Bucureşti, doctorii i-au mai prelungit viaţa încă cu patru zile. A doua zi l-au scos de la aparate, a băut puţine lichide şi s-a bucurat de vizita soţului meu, care i-a lăsat o carte să o citească. L-am simţit că era foarte puternic, curajos, detaşat de boală şi fără frică de moarte. Era dornic să citească. Peste încă o zi a mers soţul meu în vizită la el, iar el i-a înapoiat cartea, spunându-i că a terminat-o.

Apoi a vărsat din nou sânge, iar medicii i-au sfâşiat pijamalele de pe el, ca să-i facă tot felul de injecţii. În tot acest timp, mi-a spus ulterior mama, tata se ruga într-una.

Cu puțin înainte ca tata să se stingă, am plecat acasă, am intrat în camera lui şi am implorat toţi sfinţii din icoanele pe care le avea pe perete, să îl ajute și să scape de suferință. Tremuram şi plângeam de durere. Nu ştiu cât timp a durat. La un moment dat am simţit cum sufletul meu s-a liniştit brusc şi că nu mă mai pot ruga. Apoi am aflat că tata tocmai murise. Bunul Dumnezeu îl iertase. Sunt sigură că sfinţii şi mai ales Sfântul Nectarie şi Măicuţa Domnului au mijlocit la Dumnezeu pentru el.

Sfântul Nectarie l-a ajutat în continuare pe tata și după moarte, fiindcă burta lui - care fusese de multe ori unsă cu ulei de la candela Sfântului Nectarie şi de la candelele mai multor sfinţi - nu a fost tăiată. Nu i s-a făcut nici autopsie, chiar dacă legea prevede că bolnavilor decedați în spital trebuie să li se facă autopsie, înainte de eliberarea certificatului de deces.

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Sale şi tuturor sfinţilor că au fost alături de tatăl meu până în ultima clipă, ajutându-l în lupta cu patimile, cu boala şi cu moartea.

Am scris aceste rânduri în memoria tatălui meu, la care am văzut pe viu lupta lui pentru câştigarea unui colţ de Rai... a fost o luptă care pe mine m-a străpuns până în adâncul sufletului, fiind încredinţată de puterea sfinţilor, a Maicii Domnului şi de mila Bunului Dumnezeu.
***
Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să-mi iau rămas bun de la tata



Într-un pelerinaj făcut la București am pus pomelnice pentru tatăl meu, pentru a fi citite la 40 de sfinte Liturghii. Citirea lor a început exact la un an de la plecarea tatălui meu din această lume. Tot atunci, am început să citesc și Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, pentru a rezolva, cu ajutorul Sfântului, nişte probleme care mă apăsau de câţiva ani. Cu cinci zile înainte de a termina de citit acatistul, problemele mi s-au rezolvat ca prin minune.

Dar înainte de asta, în perioada când încă citeam acatistul, într-o dimineață     m-am trezit din somn plângând cu lacrimi. Îl visasem pe tata care venise să îşi ia rămas bun de la mine. Ținea un bagaj în mână. L-a lăsat deoparte și m-a îmbrățișat. În vis, eram conştientă că el plecase dintre noi cu un an în urmă; eram fericită să îl văd, dar şi supărată fiindcă iar trebuia să plece. L-am strâns în braţe, plângând și repetând într-una: „Tăticul meu!...” De regulă, nu cred în vise şi nici în acesta nu aş fi crezut, dacă nu s-ar fi întâmplat trei lucruri adevărate: primul - m-am trezit cu multă pace şi linişte în suflet; al doilea - în seara aceea am terminat de citit acatistul Sfântului Erem, al treilea – i se citiseră cele 40 de Sfinte Liturghii. Plus că în aceeași perioadă, dar cu un an în urmă, tatălui meu i se făcuse pomana de 40 de zile.

Poate că visul meu a durat doar câteva secunde, dar pentru mine a avut o încărcătură emoțională foarte mare.

Tot ceea am scris este adevărat, iar Bunul Dumnezeu îmi este martor. Eu m-am simţit datoare înaintea Bunului Dumnezeu şi Sfinţilor care m-au ajutat să fac cunoscute aceste minuni tuturor celor ce le vor citi, şi pentru a se încrede în mila lui Dumnezeu şi în ajutorul Sfinţilor. Mulţumesc Bunului Dumnezeu, Măicuţei Sfinte şi tuturor Sfinţilor!
*** 
Sfântul Nectarie şi Sfântul Efrem cel Nou m-au ajutat să mă liniştesc în privinţa tatălui meu

Astăzi sunt fericită fiindcă, în sfârşit, știu că tatăl meu s-a mântuit. Și, ca să înţelegeţi de ce spun asta, am să vă explic. După ce tata a plecat dintre noi, durerea m-a însoțit un an întreg. Un gând începuse să mă chinuie: acela cum că tata nu ar fi ajuns acolo unde trebuie. Cu cât trecea timpul, cu atât îmi creștea și suferinţa. Zi de zi, seară de seară mă rugam cu lacrimi pentru sufletul său și îmi doream să știu dacă a ajuns acolo unde trebuie sau nu.

Într-o zi eram în vizită la sora mea și i-am cerut o carte pe care aș fi vrut să o citesc. Ea a căutat-o, dar nu a găsit-o. Mi-a oferit, în schimb, alta: “Mântuirea păcătoşilor”. Am răsfoit-o și am dat peste un semn – un ambalaj de medicamente - pus de tatăl meu pe vremea când încă trăia si era la spital. Capitolul la care rămăsese tata se numea „Ultima mângâiere pentru cei ce jelesc pentru morţii lor”.

Am simţit că acel capitol este scris pentru mine. Am plâns de fericire, iar sufletul meu s-a uşurat. Atunci am înţeles că tatăl meu s-a mântuit şi m-am bucurat că a câștigat lupta cu patimile, prin răbdarea de care a dat dovadă în boala care îl măcinase mai mulți ani. Cu lacrimi de bucurie am înțeles că sfinţii mei dragi (Sfântul Nectarie şi Sfântul Efrem cel Nou) interveniseră. Astăzi, sufletul meu este liniştit. Îţi mulţumesc, Doamne, din toată inima!
***
Sfântul Grigorie Decapolitul i-a vindecat ochiul soțului meu și l-a ajutat să-și găsească serviciu



În toamna anului 2013, soţul meu muncea în domeniul construcţilor. Avea o lucrare pe care se grăbea să o termine. Îşi propusese să lucreze în zilele a două sărbători importante: de pomenirea Sfântului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie) şi de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie). L-am rugat să nu lucreze în cele două zile, dar nu m-a ascultat. Cu o zi înainte de sărbătoarea pomenirii Sfântului Grigore Decapolitul, soțul meu s-a lovit cu o placă de faianţă care i-a sărit într-un ochi în timp ce încerca să o taie. A venit acasă cu ochiul roşu şi lăcrimând continuu. Eu aveam deja stabilit ca, a doua zi să merg în pelerinaj la Sfântul Grigorie Decapolitul. Soţul meu, însă, s-a împotrivit plecării mele, spunându-mi că îi trebuie bani pentru consultaţie. Sfântul m-a ajutat să îl conving să renunţe la consultaţie, să meargă cu mine în pelerinaj şi să îşi dea seama de greșeala pe care era să o facă, lucrând în zi de sărbătoare. Şi astfel, cu ultimii 50 de lei pe care îi mai aveam în casă, am plătit pelerinajul.

La mănăstire, ne-am aşezat la rând pentru a ajunge şi noi la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul. Cât timp am stat la rând nu m-am putut opri din plâns, rugându-l pe Sfântul Grigorie să vindece ochiul soţului meu şi să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă stabil.

Când am ajuns acasă, eram foarte liniştită, având multă pace în suflet. L-am uns pe soţul meu la ochi cu ulei de la candela Sfântului Grigorie şi de la mai mulţi sfinţi din Grecia. Peste câteva zile, ochiul i s-a vindecat complet. Două săptămâni mai târziu, soţul meu şi-a găsit un loc de muncă în Bucureşti. M-am bucurat enorm când am aflat, deoarece acolo aveam cei mai mulţi prieteni pe care putea să-i viziteze ori de câte ori şi-ar fi dorit: pe Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Dimitrie cel Nou, Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon, Sfânta Ecaterina, Sfântul Pantelimon, Sfântul Mina, Sfântul Efrem cel Nou şi Părintele Ilie Lăcătuşu.

După câteva luni, soţul meu a mers şi el la toţi sfinţii să se închine şi după puţin timp s-a ataşat de ei, mergând de fiecare dată când avea ocazia. Locuinţa soţului meu se află aproape de Mănăstirea Radu Vodă şi aproape în fiecare duminică el merge acolo la Sfânta Liturghie. Astfel, în scurt timp, Sfântul Nectarie a devenit cel mai bun prieten al soţului meu. Am plâns de bucurie când am aflat, fiindcă eu îi vorbisem de foarte multe ori despre Sfântul Nectarie, dar niciodată nu mă luase în seamă. Vedeţi cum a lucrat Sfântul? La cât de mare este Bucureştiul, soțul meu și-a găsit locuință tocmai în apropierea Mânăstirii Sfântului Nectarie!

Sfântul Grigorie Decapolitul m-a ajutat ca în anul 2011 să ajung să mă închin la Sfintele sale Moaşte. Era toamnă când sora mea mi-a dăruit o carte despre viaţa şi minunile Sfântului. După ce am citit-o, am început să îmi doresc să pot ajunge la Sfântul. Peste câteva zile am mers la bisericuţa de lemn din Rovinari, la Sfânta Liturghie. Nu mai fusesem de câteva săptămâni şi îmi era dor, mai ales că slujea acolo și părintele meu duhovnic.

După slujbă, am mers să mă miruiesc şi să îl rog pe părintele să organizeze un pelerinaj în judeţul Vâlcea, la Sfântul Grigorie Decapolitul. Nici nu a mai fost nevoie ca părintele să deschidă gura, fiindcă o prietenă de a mea implicată în organizarea pelerinajelor m-a auzit imediat și m-a invitat să merg și eu la pelerinajul deja organizat pentru data de 20 noiembrie. Am fost în culmea fericirii. Mulțumesc Sfântului pentru ajutor!
***
Părintele Ilie Lăcătușul m-a ajutat să scap de datorii

Acum câțiva ani am aflat de părintele făcător de minuni, Ilie Lăcătuşu, la moaștele căruia am fost să mă și închin, la Cimitirul Giulești. La vremea aceea am citit și acatistul lui şi am primit și ajutor. Părintele nu este canonizat dar am simțit că rugăciunea pe care am făcut-o către el mi-a fost de mare folos.

În anul acela, eu și soțul făceam mereu datorii și nu reușeam să strângem bani în casă. Dar, ca acelei femei din Condacul al VIII-lea din acatist, părintele ne trimitea mereu cele de trebuinţă. Întotdeauna când ne lipsea câte ceva (alimente, îmbrăcăminte sau încălţăminte), primeam imediat lucrurile de care aveam nevoie, fără ca măcar să spunem sau să cerem cuiva. Doar citeam rugăciunea și asta era tot. Pentru toate acestea, îți mulţumesc părinte Ilie!

***
Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat să scap de hemoragie




În vara anului 2009 am născut un băieţel. La două luni de la naştere s-a pornit o hemoragie puternică care m-a epuizat şi care a durat aproape două luni, cu scurte perioade în care se oprea. Cei trei medici la care am mers mi-au pus acelaşi diagnostic: metriţă hemoragică. Unul îmi spunea să urmez un tratament care conţinea tot felul de medicamente, altul îmi recomanda să iau anticoncepţionale, iar altul - să fac chiuretaj.

Am urmat tratamentele. Eram disperată, credeam că voi muri. În perioada aceea, sora mea mi-a adus o carte cu “Viaţa, Minunile şi Acatistul Sfântului Ioan Rusul”. La scurt timp m-am internat într-un spital din Sadu, unde din nou medicii mi-au mai făcut alte câteva injecţii pentru a opri hemoragia. Dar tot nu se oprea. La spital, aveam cartea cu mine şi citeam zilnic acatistul Sfântului, rugându-mă să mă ajute. Doctorul curant mi-a spus că ultima soluţie este chiuretajul. Am acceptat, iar după chiuretaj hemoragia s-a oprit de tot, iar eu m-am refăcut repede. Am ştiut că numai Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat să scap de acea hemoragie, fiindcă riscurile la care eram expusă fuseseră foarte mari. După chiuretaj am simțit că nu îmi mai este frică, iar sufletul meu este inundat de pace. Ştiu că numai Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat şi a fost în permanenţă lângă mine.
Îţi mulţumesc mult, Sfinte Ioane !
 ***
Părintele Arsenie Boca l-a ajutat pe soţul meu să-şi găsească de lucru

În anul 2011, soţul meu lucra în domeniul construcţiilor, având lucrări particulare. Pe la sfârşitul verii s-a întâmplat să nu mai aibă nicio lucrare. Şi nici bani nu mai aveam în casă. Strânsesem, în schimb, multe datorii. Eram disperați, nu aveam cu ce să le plătim. În acea stare, mi-am adus aminte că citisem într-o carte despre părintele Arsenie îi care încuraja pe cei aflați în nevoi să scrie pe o coală de hârtie ce își doresc, apoi să ardă coala. Cu lacrimi în ochi, imediat m-am apucat şi i-am scris părintelui Arsenie că am nevoie de ajutor apoi am ars hârtia. Minunea s-a întâmplat chiar a doua zi. Soţul meu a fost sunat de cineva care avea mai multe lucrări de făcut şi astfel și-a găsit iarăși de lucru. Părintele Arsenie m-a ajutat de foarte multe ori în diferite situaţii.
 ***
Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să mă vindec de o rană pe colul uterin

În vara anului 2014 am fost diagnosticată cu o rană pe colul uterin. Doamna doctor mi-a spus că trebuie să fac operație fiindcă rana este veche de câțiva ani și risc să mă îmbolnăvesc de cancer.

Când am aflat, m-am aşezat pe un scaun. Simţeam că leşin. Când i-am povestit și soțului meu, el m-a încurajat şi mi-a propus să mai facem o consultaţie. În perioada aceea m-am apucat să citesc Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, Acatistul Sfântului Nectarie şi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. De Sfântul Efrem cel Nou auzisem cu un an în urmă și știam că este grabnic ajutător. Citisem și viaţa şi minunile Sfântului.

Prin părintele meu duhovnic care m-a spovedit şi a făcut câteva rugăciuni pentru mine, sfinţii m-au ajutat să găsesc în Cluj un medic bun. Am luat legătura cu el, dar medicul m-a rugat să îl aștept până când se întoarce din concediu. Până când s-a întors el, eu am citit acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

După consultaţie şi după testul Papanicolau, m-a anunţat că nu am nicio rană şi că analizele sunt bune. Nu îmi venea să cred. Am mulţumit cu lacrimi Bunului Dumnezeu, Măicuţei Sfinte, Sfinţilor mei ocrotitori şi Sfântului Efrem cel Nou, care mă făcuseră bine.

După aproape un an, am mai făcut o consultaţie la un specialist din Craiova, care mi-a spus că nu am nicio rană, ci doar o mică cicatrice, rămasă în urma unei răni vindecate.

Recomand tuturor celor care trec prin situaţii grele să-şi găsească un duhovnic bun la care să se spovedească şi pe care să-l asculte. Să creadă în puterea şi mila lui Dumnezeu, să ceară ajutorul Sfinţilor care ne sunt cei mai buni prieteni şi Măicuţei Sfinte care ne iubeşte mult.
 ***
Sfinţii Efrem și Nectarie au hotărât să-mi facă o bucurie!

În 2016 aveam planificat să plec într-un pelerinaj la Cluj cu o prietenă şi soră întru Hristos, care era și organizatoarea pelerinajului.

Cu două zile înainte de pelerinaj, soțul meu n-a mai fost de acord să plec, spunând că este prea departe şi că băieţelul nostru are nevoie de mine. Avea dreptate, așa că am renunțat la plecare. Însă a doua zi i-am spus soțului că aș vrea să să merg, totuși, la Bucureşti. În plus, el stătea deja acolo în interes de serviciu. Mi-a promis că va încerca să facă rost de cazare.

Bucuria a început din clipa în care am aflat unde trebuia să stăm. Nu îmi venea să cred... cazarea era chiar în curtea Mănăstirii Radu Vodă. Cu alte cuvinte, eram primiţi şi cazaţi la prietenul nostru cel mai apropiat, Sfântul Nectarie. Tot la această mănăstire se află de ceva timp şi o părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou, tot un prieten bun de-al nostru.

Aşa că am plecat spre București împreună cu băieţelul meu de şase ani şi jumătate. Am întârziat fiindcă pe drum a apărut o ispită: autobuzul în care eram s-a defectat şi reparaţia a durat două ore. Când am ajuns la mănăstire    m-am simțit în culmea fericirii. Am intrat şi ne-am închinat la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie şi ale Sfântului Efrem cel Nou. În sfârşit, eram atât de aproape de prietenii mei buni de care îmi fusese atât de dor! Sfinţii făcuseră în aşa fel încât să ajung la ei. Peste câteva minute a început rugăciunea Acatistului Sfântului Efrem cel Nou, la care am participat şi noi. A doua zi am mers să ne închinăm şi altor Sfinte Moaşte de la alte mănăstiri din zonă: la Sfântul Dimitrie cel Nou şi la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la Sfântul Nicolae, la Sfântul Spiridon, la Sfântul Ioan Botezătorul, la Sfântul Mina şi la Sfântul Ioan Rusul. Când ne-am întors la cazare eram foarte fericiţi, iar băieţelul meu nu părea deloc obosit, deşi colindase alături de noi toată ziua.

A doua zi trebuia să plecăm acasă, dar am pierdut cursa și a trebuit să mai rămânem la București pentru încă o seară. Dar totul a fost spre binele nostru fiindcă, grație acestei întâmplări, am reușit să ajungem să ne închinăm şi la Părintele Ilie Lăcătuşu, căruia i-am mulţumit pentru ajutorul primit de multe ori. Părintele încă nu este canonizat, dar este grabnic ajutător al celor aflaţi în nevoie. Tuturor acestor sfinţi la care am mers și care ne-au ajutat foarte mult să depăşim toate momentele grele din viaţa noastră le mulţumesc din toată inima. Îi mulțumesc și Maicii Domnului care nu ne lasă la greu şi Bunului Dumnezeu, care ne rânduieşte ajutor prin sfinţii Săi.

Slavă Ţie, Doamne, pentru toate! Tu, Doamne, ştii cel mai bine ce ne este nouă de folos pentru mântuirea sufletelor noastre. Îţi mulţumesc că m-ai luminat să înţeleg acest lucru! Îţi mulţumesc pentru sfinţii pe care ni i-ai dăruit să ne ocrotească şi să ne sprijine în greutăţi şi care au devenit prietenii noştri cei mai buni: ai mei, ai familiei mele şi ai fraţilor mei întru Hristos!
Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cristina - Vlăduleni, Gorj (iunie 2016)

miercuri, 19 iulie 2017

Sfântul Efrem cel Nou, un prieten grabnic ajutător



            Am aflat despre Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou în urmă cu mai multă vreme, când am primit de la duhovnicul meu cartea cu viața, paraclisele și acatistele Sfântului. Eram într-o perioadă în care mă rezumam doar la canonul meu zilnic de rugăciune și nu am dat prea mare importanță cărții primite. În noiembrie 2016 am primit cadou o altă carte: „Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou - Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre” (publicată la Editura Sofia), căreia iarăși nu i-am dat imediat importanță. Totuși o țineam mereu așezată deasupra altor cărți duhovnicești, așa, ca să îmi amintească despre Marele Mucenic. Era poate un semn că voi avea nevoie de ajutor. Și, la scurt timp am început să am probleme serioase de sănătate: o infecție puternică în corp, care pornea de la aparatul urinar.

Am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou la scurt timp după ce m-am confruntat cu o problemă de sănătate
           
Eram în săptămâna dinaintea Nașterii Domnului 2016 când a trebuit să încep un tratament cu antibiotice. Atunci privirea mi-a căzut pe icoana cu chipul blând al Sfântului Efrem de pe coperta cărții. Am deschis-o și am început să o citesc cu atenție și să mă rog Sfântului să mă ajute să trec cu bine sărbătorile.

În general pot spune că nu am vise aproape deloc dar, într-o noapte, am visat că moaștele întregi ale unui sfânt călugăr care erau puse într-o raclă au început să vorbească zicând: „Mai întoarceți-mă și spre Răsărit, că mult am stat cu fața în Sus”.

Simptomele bolii s-au accentuat

După Crăciun și primul tratament cu antibiotice, simptomele bolii au reapărut. De data aceasta și mai virulent. La un nou control medical am descoperit că, de fapt, problemele mele erau cauzate de glanda prostatei care era mărită. Simptomele bolii de prostată le-am avut cu multe luni în urmă, dar pe atunci nu știam despre ce este vorba și nici nu îmi dădeam seama de implicațiile acestora. Acum eram deja pe un lung program cu antibiotice.
           
Citeam zilnic paraclisul și acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou și, în disperarea mea, am făgăduit Sfântului că de mă voi face bine, voi citi zilnic atât paraclisul, cât și acatistul său. Înainte de Crăciun îmi făcusem programare la un ecograf specializat, dar din cauza multor solicitări, am găsit un loc liber abia la sfârșitul lunii martie 2017.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a venit grabnic în ajutor

În ianuarie 2017, chiar înainte de a ieși pe ușă pentru a merge la control la medicul de familie, am primit un telefon de la spital legat de programarea pentru ecografie; cineva renunțase la ecograf și aveau locuri libere pentru a doua zi, atât dimineața, cât și după-amiaza. Era de fapt prima minune pe care Sfântul Efrem cel Nou, grabnicul ascultător și ajutător mi-o făcea. Între timp, eu am continuat să citesc din cartea cu mărturiile minunilor făcute de Sfântul în viețile oamenilor și mă rușinam în sinea mea de puțina mea credință.

Un pomelnic trimis fără nume a primit răspuns din Grecia

Cu binecuvântarea părintelui meu duhovnic, la sfârșitul lunii ianuarie am trimis un pomelnic la Nea Makri, la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou, cerând maicilor din mănăstire să se roage pentru mine. Poate de emoție sau poate din cauza oboselii de la serviciu din ziua respectivă, am uitat să îmi trec numele pe pomelnic și mi-am dat seama de aceasta abia la câteva ore după ce am trimis scrisoarea.

Gândindu-mă la cele întâmplate, m-am lăsat în voia Domnului care, așa cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur în predica din noaptea Învierii,  „și faptele le primește, și gândul în sine ia seama”. Ajutorul Sfântului nu s-a lăsat așteptat și la mai puțin de trei săptămâni am primit prin poștă un mesaj de încurajare din partea maicilor de la Nea Makri, bucățele de vată îmbibate cu ulei de la candela Sfântului, o iconiță și o icoană a Sfântului Mare Mucenic Efrem. Nu pot să redau bucuria primirii plicului cu aceste binecuvântări. Icoana o purtam cu mine în casă, în fiecare cameră în care intram. Noaptea o țineam pe pat, lângă cap, și așa adormeam cuprins de multă liniște și un simțământ de prezență și ajutor din partea Sfântului Efrem.

O dorință îndeplinită

O întâmplare mai recentă mi-a întărit pe deplin credința în grabnicul ajutor al Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Citisem pe internet că papucul Sfântului Efrem se află la Biserica Studenților de pe Strada Hașdeu din Cluj și că acolo vin mulți oameni din toata țara să aducă cereri și mulțumiri Sfântului. Eu sunt stabilit cu familia de mulți ani în Irlanda iar în țară merg doar vara pentru a-mi revedea rudele din Oltenia.

Aveam în minte să-l rog pe părintele meu duhovnic (care vara merge la Cluj) să se închine la papucul Sfântului Efrem și să mă pomenească și pe mine. Dar Dumnezeu, prin Sfântul Lui avea alte planuri: dacă eu nu am putut să ajung la papucul său, Sfântul a trimis papucelul tocmai la mine în Irlanda, în celălalt colț al Europei. Iată cum! Într-o zi am primit un telefon de la o bună credincioasă din parohia noastră care mi-a spus că este în drum spre aeroport cu destinația Grecia, mănăstirea din Nea Makri. M-a întrebat ce aș dori să îmi aducă de la mănăstirea Sfântului. Ea nu știa că eu mă rugam Sfântului Efrem cel Nou și nici că am trimis chiar un pomelnic în Grecia. I-am răspuns îndată că îmi doresc ulei de la candela Sfântului. La scurt timp după aceasta am primit ulei de la candela Sfântului Efrem cel Nou, a Sfântului Nectarie din Eghina, precum și a altor sfinți din Grecia. Mai mult decât atât, am primit o casetuță sub forma Sfintei Evanghelii în care se afla o bucățică de pânză din papucul Sfântului Efrem cel Nou. Pentru mine acestea au valoare de sfinte moaște pe care le păstrez la loc de mare cinste în casă.

Rugăciunile m-au ajutat să mă simt din ce în ce mai bine

Încă nu m-am vindecat complet dar sănătatea mea s-a îmbunătățit considerabil. Simt ajutorul Sfântului Efrem cel Nou în multe momente: fiecare chemare a numelui Său prin rugăciunea scurtă îmi aduce liniște și o pace binecuvântată se așterne peste problemele ce apar chiar și din rutina activităților de peste zi.

Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou m-a ajutat să termin un curs de perfecționare la serviciu pe care l-am început în ianuarie 2017 când eram foarte afectat de problemele de sănătate; mai am doar de finalizat proiectul final. Timp de două luni, în toamna anului trecut am căutat un stagiu de lucru într-o țară din nordul Europei și nu am reușit să obțin nimic, însă în săptămâna dinaintea Nașterii Domnului când începusem să mă rog Sfântului Efrem cel Nou pentru sănătate, am primit și o veste în care eram acceptat pentru un stagiu în iunie 2017, în condiții mult mai bune decât speram eu. Am pus această veste tot pe seama ajutorului Sfântului Efrem cel Nou.

De curând am trimis o nouă scrisoare maicilor de la Nea Makri mulțumindu-le pentru răspuns și ajutor și cerând încă o icoană asemănătoare celei pe care o primisem prima dată, pentru a o aduce în țară părinților mei care s-au rugat și se roagă pentru mine în tot acest timp. Am primit icoana și mesajul maicilor cu o zi înaintea Sâmbetei lui Lazăr, cel înviat din morți de către Domnul nostru Iisus Hristos.

Uleiul de la candela Sfântului Efrem, balsam pentru cei aflați în suferință

Cu binecuvântarea părintelui meu duhovnic, vă relatez și o altă întâmplare legată de o doamnă bolnavă de leucemie care urmează un tratament la un spital din Irlanda. Într-una din zile, doamna era internată la spital și avea dureri mari. Părintele duhovnic i-a adus ulei de la candela Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou pentru a-i ușura suferința. A doua zi, doamna respectivă i-a mărturisit părintelui nostru că durerile au dispărut complet, de parcă i-ar fi fost „luate cu mâna”.

Mulțumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici și Sfântului Efrem cel Nou pentru iubirea pe care o arată neamului omenesc prin grabnicul ajutor pe care îl dau fiecărui suflet aflat în suferință.

Un credincios român din Irlanda, Săptămâna Patimilor Domnului
(aprilie 2017)

marți, 18 iulie 2017

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să iau examenele la care aveam restanțe



Mama mea a aflat de Sfântul Efrem cel Nou pe 31 mai 2016. Rugăciunile făcute către Sfântul Efrem m-au ajutat ca până pe 9 iunie, adică zece zile mai târziu să trec deja examenele de la facultate, la care aveam restanțe. A fost foarte ușor să-mi programez cele trei restanțe pentru că toți profesorii mi-au răspuns imediat. Și am reușit să-mi aranjez rapid și programul de la serviciu.

Primul examen a fost o combinație între partea scrisă cu cea orală. La al doilea examen chiar am putut să văd că nu sunt singură în sală. La examenul oral m-am rugat Sfântului Efrem să scrie el cu mâna mea și să le vorbească profesorilor,  prin mine. Înaintea mea susțineau examenul alte trei studente. Prima avea o lucrare plagiată, a doua a trecut examenul cu bine, iar ultima nu prea se descurca. Atunci, m-am rugat Sfântului să o ajute și pe ea, fiindcă știu cum este să rămâi fără cuvinte în fața unui profesor. Fata a luat nota cinci, deși nu avusese timp să-și verifice lucrarea înainte să o predea.

Din fericire, eu am știut să răspund la întrebări și am luat nota nouă, cea mai bună notă dintre cele trei examene.

La ultimul examen nu prea știam mare lucru. În plus, mi-a vorbit destul de urât și profesorul. Era foarte supărat că a trebuit să vină la facultate pentru o singură persoană. Am ieșit plângând din sală, dar la final, profesorul mi-a dat totuși nota cinci și am trecut examenul. 

Pe data de 9 iunie, de Înălțarea Domnului, m-am rugat să-l ierte Dumnezeu pe profesor că s-a purtat astfel cu mine. De obicei îmi este greu să iert, dar în acel moment chiar mi-a fost milă că un om care a ajuns nivelul lui se poate purta atât de urât cu o tânără despre care nu știe nimic.

Pe cei care au nevoie de ajutor, îi sfătuiesc să se roage și să aibă încredere că nu vor fi singuri, oricât de grele le-ar fi încercările.

Ana Milena (iunie 2016)

“Și acum te voi învăța să zbori ca Peter Pan!“


Dau această mărturie pentru că eu am fost întărită în credință de întâmplările trăite și povestite de alți oameni, care m-au ajutat să trec peste multe necazuri, gândindu-mă că nu se poate să nu mă asculte și să nu mă salveze și pe mine Dumnezeu, așa cum s-a milostivit și de alții.

Se spune despre Sfântul Efrem că se arată foarte des atât celor care îi cer ajutorul, dar și celor care nu au auzit încă despre el, dar care sunt într-un moment de impas.

Am aflat despre Sfântul Efrem când aveam sufletul frânt de durere

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem acum doi ani de zile, când aveam atâtea probleme încât nici măcar nu mai știam ce este bine și ce este rău, în ce direcție să mă îndrept, ce să cer în rugăciune. Despărțită de bărbatul pe care îl iubeam, fără bani, bolnavă, fără perspective de viitor, aveam sufletul frânt de durere și căzusem într-o depresie din care nu mai aveam nici măcar putere să încerc să ies.

Atunci am început să mă rog și către Sfântul Efrem, căci citisem că este ocrotitorul celor triști, al celor singuri și al celor bolnavi și că este mare făcător de minuni, nelăsând pe nimeni fără ajutor.

Am început să îl visez pe Sfântul Efrem

Și, de atunci l-am visat foarte des pe Sfântul Efrem. Este unul din sfinții mei de suflet, alături de Sfântul Nectarie și Sfântul Ioan Rusul. Îi iubesc pe toți trei foarte mult. M-au ajutat nespus de mult, le sunt profund recunoscătoare pentru cum mi-au netezit drumul în viață, pentru vindecarea trupului și a sufletului, pentru ajutorul material, pentru protecția de care mă bucur, pentru toată iubirea și bucuria din viața mea. Maica Domnului este cea pe care o simt mereu aproape de mine și nu mi-a lăsat nicio rugăciune neascultată, nicio durere nevindecată, nicio povară pe care să nu mi-o ușureze cumva.

Anul acesta, prin luna mai, am început să-l visez pe Sfântul Efrem, chiar mai des decât de obicei. Visam că mă rugam către el, că citeam acatistul lui, că îi sfătuiam pe alți oameni să-i ceară ajutorul în rugăciune, că mă duceam să mă închin la moaștele lui care se află la mănăstirea Radu-Vodă. Așa că am început să mă rog lui, mai intens ca până atunci.

Sfântul Efrem mi-a dat un semn chiar în noaptea în care atinsesem apogeul suferinței

La sfârșitul lunii iunie eram extrem de tristă, avusesem niște mari decepții legate de omul pe care îl iubeam și de o prietenă foarte bună. Sufletul mă durea atât de tare, încât devenisem inertă, nu mai aveam putere să lupt, să mă rog, să sper, nu mă mai puteam agăța de nimic. Și atunci, exact în noaptea când atinsesem apogeul suferinței, l-am visat iar pe Sfântul Efrem .

L-am visat pe Sfântul Efrem rugându-se pentru mine

Eram cu o verișoară, cu Sfântul Efrem și cu un bărbat necunoscut, ne-am dus toți la un fel de târg. Eu și verișoara mea căutam ceva, căutam la fiecare tarabă, în fiecare magazin, fără să putem găsi ceea ce ne doream. Se făcuse târziu, era deja ora patru după-amiaza, iar eu eram dezamagită că nu găsisem lucrul de care aveam nevoie. Ne-am întors la mașina care ne aștepta să ne ducă de acolo. Sfântul Efrem era lângă mașină, ne aștepta răbdător. Eram la distanță, nu am putut să-i văd foarte bine trăsăturile, dar țin minte perfect silueta înaltă și subțire a Sfântului și chipul lui blând, senin, iubitor. Apoi, dintr-o dată, s-a schimbat imaginea, asistam la o slujbă de dezlegări, se citeau Molitfele Sfântului Vasile cel Mare și am auzit o voce clară care mi-a spus că trebuie să-l plătesc pe Sfântul Efrem, căci el este cel care îmi citește Molitfele și se roagă pentru mine. Așa m-am și trezit, instantaneu, lucidă, cu vocea pe care o auzeam încă în urechi și cu imaginile perfect vii în fața ochilor. Aveam senzația de real, de palpabil, știam că fusese mai mult decât un simplu vis. Eram liniștită și calmă, așa cum nu mai fusesem de multă vreme.

Din ziua aceea m-am simțit altfel, am căpătat o încredere mult mai mare, mă simțeam ocrotită în permanență de Sfântul Efrem, îmi dădeau lacrimile doar gândindu-mă ce privilegiu am, să știu că Sfântul Efrem se roagă pentru mine, nu mă lasă niciodată, se luptă pentru mine și pentru binele meu. Eram fericită, mă simțeam vie, eliberată, încrezătoare, bucuroasă! Era o minune, o adevarată minune, simțeam că totul va fi bine, că situația se va aranja și pentru mine.

M-am rugat mult în ziua aceea, am mulțumit din toată inima Sfântului Efrem și tuturor Sfinților, Maicii Domnului și lui Dumnezeu pentru tot, pentru viața mea, pentru tot ceea ce trăisem vreodată.

Sfântul Efrem mi-a transmis în vis, să am credință și speranță

A doua zi, în noaptea care a urmat, l-am visat din nou pe Sfântul Efrem. Îl priveam de la o distanță de câțiva metri, îl vedeam din lateral iar în mână ținea o sfoară care ducea în sus. Sfântul a întors capul, s-a uitat la mine și mi-a spus senin și blând: Și acum te voi învăța să zbori ca Peter Pan !

M-am uitat cu atenție la sfoara din mâna lui și abia atunci am văzut că la capătul sforii eram eu, zburam în aer ca un zmeu înălțat spre cer! M-am trezit din nou și mă tot gândeam la ce ar putea să însemne visul acesta, pentru că niciodată nu am citit nimic legat de Peter Pan, nu am văzut nici filmul, nici desenul animat, nimic, mi s-a părut mereu un subiect anost, copilul care refuză să se maturizeze, nu m-a atras deloc nici măcar atunci când eram mică.

Inițial m-am gândit că nu contează semnificația visului, ci doar faptul că Sfântul Efrem mi s-a arătat din nou, că mi-a confirmat că el este cu adevarat cel care apare în visele mele, că trebuie să mă rog, să cred, să fac ce pot mai bine, că aceasta este calea pe care trebuie să o urmez. Cu toate astea mesajul visului mi se părea ciudat, m-am gândit că poate totuși înseamnă ceva, ceva ce trebuie să înțeleg, să descopăr, să învăț.

Spre seară am căutat pe internet câteva informații despre Peter Pan și despre felul în care zbura el, iar ce am gasit m-a făcut să plâng în hohote, înțelegând abia atunci profunzimea mesajului adus de Sfântul Efrem: ”Tot ce trebuie este credință și încredere (ca să zbori)” și dacă vrei să zbori, gândește-te la lucruri foarte frumoase, mărețe și vei începe să plutești, pur și simplu, zicea Peter Pan.

Un mesaj încurajator: «Să am credința care mută munții din loc!»

Asta trebuia eu să fac, să am credință și încredere, să am credința care mută munții din loc și care sădește copaci în mare, credința care vindecă, credința care trece prin foc și prin apă, credința care iese învingătoare, întotdeauna, indiferent de circumstanțe. Să cred, să mă gândesc la lucruri frumoase, să am încredere și să fiu optimistă! Poate să pară pueril, dar m-a zguduit felul în care Sfântul Efrem a venit și mi-a adus un mesaj atât de complex, de profund, folosindu-se de o singură propoziție care m-a trimis la un personaj al copilăriei cu care nu eram familiarizată.

Să rămânem copii, să avem credința și inocența copiilor care aleg să creadă că totul poate fi posibil într-o lume unde este din ce în ce mai greu să îți păstrezi vie speranța și încrederea.

Sfântul Efrem mi-a dat tot ce i-am cerut: liniște sufletească și credință

Sfinte Efrem, nu știu cum te pot plăti, întrucât credință nu am, fapte bune nu fac, menirea pe pământ nu mi-am îndeplinit-o, nu am facut până acum nimic care să merite toată grija și bucuria pe care o primesc din mâinile lui Dumnezeu. Pot doar să le spun și altora despre tine, despre cum îi ajuți pe toți cei care au probleme și nu știu ce să facă, cum să facă, încotro să o apuce.

Problemele mele s-au rezolvat, în mare parte. Am făcut întotdeauna rost de bani, chiar sume mari, ori de câte ori am avut nevoie. Am scăpat de niște probleme de sănătate. Sunt fericită și găsesc în fiecare zi un motiv de bucurie. Am o putere, o încredere și un calm pe care înainte nici nu visam că le-aș putea simți. M-am împacat cu cel cu care eram certată. Am trecut peste dezamăgirea provocată de prietena mea. În viața mea au revenit oameni de care nu mai auzisem de mulți ani și totul s-a întâmplat brusc, fără să fi încercat să reiau legătura cu ei. Sunt pe cale să îmi găsesc un serviciu.

Dar cel mai important lucru este că sunt conștientă aproape în fiecare clipă că viața este un dar extraordinar, un miracol care ni se face cadou, că trec cu mare ușurință peste decepții, că am credința că totul va fi bine și că simt în mine o putere imensă, cu care sunt capabilă să realizez orice.

I-am cerut Sfântului Efrem liniște, credință, iubire, bucurie, puterea să iert, să mă detașez de trecut, să trăiesc frumos, curat, cu mulțumire. Mi-a dat tot, absolut tot!

Sfinte Efrem, îți mulțumesc din toată inima pentru blândețea și pentru iubirea ta, pentru mila pe care mi-o arăți, pentru necontenitul ajutor. Mulțumesc!

Rugați-vă Sfântului Efrem și el va găsi o cale să vă ajute și să vă aducă bucurie.

Antoanela (august 2016)