L-am
cunoscut pe Sfântul
Efrem cel Nou printr-o colegă de serviciu, aceasta dăruindu-mi
acatistul Sfântului Efrem cel Nou, ştiind că în sufletul meu
aveam o mare problemă: în urmă cu două săptămâno, soţul meu
fusese băgat în şomaj; fapt ce a dus la întristarea sufletului
meu. Tot acea colegă mi-a spus să mă rog cu credinţă acestui
sfânt, deoarece este Grabnic Ajutător şi Făcător de Minuni.
Chiar în acea noapte m-am apucat să citesc acatistul, moment în
care am simţit mirosul plăcut al mirului, făcându-mă să-mi
întăresc credinţa şi mai tare în Bunul Dumnezeu.
Timp
de trei săptămâni m-am rugat întruna pentru a-mi apărea în vis,
astfel putându-mă liniştii că soţul meu îşi poate găsi alt
job.
Nu
întâmplător a fost că în acea perioadă să-mi cadă în mână
cartea „Minunile Sfântului Efrem din România”. Citind din acea
carte şi văzând câtă lume a fost ajutată, am dus cartea la
piept şi m-am rugat Sfântului ca dacă există să-mi apară în
vis şi mie, pentru a mi se alina durerea ce o aveam pe suflet.
Sfântul nu a întârziat şi chiar în acea noapte mi-a apărut în
vis:
<<Se
făcea că eram la Mânăstirea Lainici, iar în faţa mea a apărut
un preot pe care-l vedeam doar din profil, având o faţă pământie,
iar în dreptul ochilor se zăreau trei riduri. Aflându-mă în
dreptul Sfintelor Moaşte, preotul respectiv a venit la mine şi m-a
întrebat dacă ştiu ce sunt, eu răspunzându-i mirată că ştiu
ce sunt „Moaşte!”, după care m-a întrebat ce probleme am, eu
răspunzându-i cu lacrimi în ochi de ce soţul meu a fost băgat în
şomaj, când el era printre cei mai buni angajaţi în acea firmă.
Atunci bunul preot mi-a spus: „-Eee... tată, au fost şi vorbe
(pârât), iar şefii lui nu au putut trece peste orgoliul lor de
şefi”. Văzând suferinţa mea, m-a luat în braţe şi punându-şi
faţa lui lipită de a mea, mi-a zis cu o voce blândă: „-Se va
angaja!”, după care m-am trezit cu o bucurie mare în suflet,
bănuind că acel preot ar fi fost de fapt Sfântul Efrem cel Nou,
moment în care am fost învăluită de mirosul puternic al mirului,
fapt ce mi-a confirmat bănuiala. >>
În
acel moment, trează fiind, am început să plâng de bucurie,
rugându-l în gând pe Sfântul Efrem cel Nou să-mi fie ocrotitor
familiei mele, iar eu promiţându-i că-l voi face cunoscut şi că
voi povesti tuturor minunea făcută de Sfântul cu mine, chiar cu
preţul de a mă crede „Nebună” şi dăruind tuturor acatiste şi
iconiţe cu acesta.
Au
fost şi alte minuni în această perioadă, dar cea relatată a fost
cea care m-a impresionat cel mai mult.
Dragii
mei, rugaţi-vă Sfântului Efrem, iar el neîncetat va veni în
ajutorul vostru!
C.T.,
Judeţul Gorj
14.10.2014