luni, 19 octombrie 2015

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să nasc o minunăţie de fetiţă


L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou după ce am rămas însărcinată

Am auzit despre Sfantul Efrem cand eram gravida cateva luni. Imi traiam sarcina cu foarte multe emotii, caci nu puteam sa cred ca aveam un sufletel care crestea in mine- totodata imi era si foarte frica de nastere. Pana atunci, ma rugam doar la Dumnezeu si Fecioarei Maria, - cat despre sfinti- mi se parea chiar bizar sa ma rog lor, necunoscand niciunul, si neinteresandu-ma mai deloc subiectul. Atata intelegeam pe atunci... 

Mama se ocupa de biblioteca parohiala, si cu toate ca aveam multe carti minunate chiar sub nas (mama are intreaga biblioteca acasa la ei), nu m-am uitat mai deloc. Intr-o zi am vazut pe masa in sufragerie la ai mei acasa o carte cu minuni de-ale Sf. Efrem cel Nou, si am intrebat de el. Sotul meu mi-a spus ce viata avusese si mi-aduc aminte ca m-a atins povestea sfantului. Apoi la biserica la noi, o doamna cu care Sfantul savarsise o minune (avea 42 de ani, avusese mai multe perderi de sarcina, printre care una la 8 luni... dupa ce l-a descoperit pe Sfantul Efrem, i-a facut acatistul timp de 40 de zile si in a 40a zi a aflat ca este gravida...apoi a nascut cu bine, fetita ei este minunata, sanatoasa, si stim ca a venit pe lume prin ajutorul Sfantului Efrem!) mi-a spus sa ma rog lui. 

Eram inspaimantata rau de nastere. In momentul acela am simtit ca efectiv vreau, pentru prima data, sa aflu mai multe despre un sfant, si anume Sf. Efrem, dar vroiam doar minuni cu copii, ptr ca asta ma atingea pe mine in acel moment. Am ramas cu gandul ca imi doresc o carte specific pe tema asta (ce de pretentii pe mine!). Care sunt sansele ca duminica de dupa sa primesc, pur si simplu, o carte cadou, din Romania, de la niste prieteni de la biserica care tocmai se intorsesera, ''- Sfantul Efrem cel Nou- minuni cu copii nascuti si nenascuti'' - o culegere aparte numai cu povesti despre mamici si copii. Am ramas perplexa. Este o carte pe care am citit-o pe nerasuflate, ceea ce era nou ptr mine, caci totul in legatura cu citirile ptr biserica mi se parea dificil. 

Apoi am citit toate cartile gasite despre Sfantului Efrem, si efectiv am inceput sa-l indragesc asa de mult ca nu-mi venea a crede. Atunci cand ii citeam cartea cu minunile timpul se oprea in loc, nu stiu cum sa explic, dar nimic din ce am citit in toata viata mea nu m-a bucurat asa... intr-o seara, cu starea aceasta de spirit indescriptibila in timp ce citeam, am simtit o mireasma minunata, profunda... Nici nu indraznesc sa ma gandesc daca chiar l-am avut pe Sfantul cu mine!...Tind sa cred ca da... Si-i multumesc si-i cer iertare. 

Inca devreme in sarcina mi-a spus doctorita ca nu pot sa iau avionul ca riscam sa am o anume conditie care daca se adeverea, puteam sa pierd sarcina. Eram foarte necajiti caci planificaseram sa mergem in Romania sa ii vedem pe parintii sotului meu- el nu-i vazuse de 7 ani, eu niciodata, si erau foarte in varsta- 74 si 75 de ani. 

Am inceput sa ne rugam si Sfantului... Intr-o duminica ne plimbam prin Vechiul Port din Montreal, pe unde ne plimbam mereu, si am luat o alta directie. Am dat peste un targ de mancaruri care avea loc doar odata pe an intr-un sfarsit de saptamana. Mergand o vreme, am vazut niste femei care pareau a fi calugarite, ceea ce nu prea avea logica in acel context. Nici nu ma gandeam ca ar putea fi ortodoxe, caci traim in Montreal, oras cosmopolit, cu multe religii si culturi, dar in nici un caz majoritar ortodox. Apoi m-am uitat mai bine si am zarit niste icoane pe care le avem si noi acasa, primite in dar de nunta - apoi am inteles ca erau maicutele de la manastirea greceasca cu preot paroh roman la vreo 2 ore de Montreal, si nu stiam cum sa ajung mai repede langa ele. 

Vindeau, in afara de multe icoane, si mancaruri, caci au o ferma. Simteam ca aveam mare nevoie de ele si ca Domnul ni le scosese in cale, caci eram necajiti cu faptul ca nu puteam sa iau avionul sa-i vad pe socri, si bineinteles mai ales eram macinati de  faptul ca as putea avea complicatii... Maicutele mi-au spus sa revin ziua de dupa sa-mi dea mir de la manastirea lor, unde sunt moaste de la diferiti sfinti, si daca Domnul ingaduie sa ajung in Romania, ca se va intampla.  Mi-au zis sa ma rog si Sf. Efrem cel Nou. Ne-au binecuvantat, si am plecat incarcati de icoane pe care sa le dea sotul cadou cu gandul ca va merge doar el. 

Dupa putin timp, am cerut o noua ecografie sa vedem daca situatia se ameliorase, si doctorita a zis ca efectiv- totul era perfect, deci ... bon voyage! Minunat! 

Cartea mentionata la inceput, cea pe care am primit-o cadou, am citit-o cu mare drag si la socri la tara. In timp ce citeam, am simtit prunca miscandu-se pentru prima data! Ce sentiment frumos, si cata bucurie!....Am facut si un tur de o zi, nici macar, la Brasov, unde am crescut. Doream sa si caut mai multe carti cu Sf. Efrem si sa le aduc in Canada. Am ajuns in Piata Sfatului si am zis sa-i arat sotului meu unde s-au cununat parintii mei. Intram in biserica, ...sarutam icoanele... si cand ajungem in fata, ce zarim? Icoana Sfantului Efrem cel Nou si unul din papuceii sai, care nu avea permanenta acolo, era imprumutat ptr cateva zile. Am fost asa de emotionata! Dupa ce am iesit, am zis sa continuam cu librariile sa vedem ce gasim. Intr-una din ele, care era dealtfel foarte mare, si sectiunea religioasa era, slava Domnului, foarte bogata, le aparea in calculator cum ca aveau doar un exemplar dintr-o carte cu Sfantul Efrem, dar nu o gaseau in raft. Fiind gravida, si dupa atata mers in picioare de jumatate de zi, am simtit nevoia dintr-o data sa ma asez. Asezandu-ma in scaun, m-am cufundat in el, nu stiu de ce... si inclinand capul de oboseala, asteptand sa mai verifice a 3a oara angajatul ca nu gaseste cartea, ... ce zaresc?... carticica.... pe un raft de jos, mult mai greu de gasit... Ce senzatie minunata... am simtit ca zilele mele aveau ceva din Sf. Efrem in ele, caci eu il cautam, si parca si el ne cauta pe noi. 

Am simtit ca Sfantul ne ajuta. Reintorsi la Montreal, eram foarte obosita de la munca, era enorm de mult de munca si eram responsabila de un proiect foarte mare. Doctorii apoi mi-au spus ca am niste probleme cu sarcina, si ca riscam sa am felurite complicatii care ar putea duce la o boala periculoasa si ptr mine si pentru copil, dar urma sa ma tina sub observatie cu controale saptamanale. Eram necajita si sincer, tot ce-mi doream era sa nu mai lucrez, ceea ce parea imposibil. Intre timp, niste prieteni de la biserica ne-au invitat la ei acasa ca sa luam niste lucuri de bebe. Am urcat la etaj, si cand sa cobor, am alunecat pe prima treapta si am cazut pe sezut, ducandu-ma pana jos in aceeasi pozitie.... 

M-am dus la spital si au spus ca totul este ok cu copilul, insa eu imi fracturasem coxisul. Tin sa mentionez ca sotul nici azi nu crede ca a fost fractura si nu fisura datorita la cat de repede mi-au trecut durerile (vreo 10 zile...controlul insa a fost manual, ca sa nu fac radiografie, fiind gravida, si ne-am spus ca poate doctorita nu era priceputa...) Inutil sa va zic ce durere, dar macar puteam sa merg; cand ma asezam, ridicam, sau intindeam, atunci era suferinta. Mi-aduc aminte sa fi spus o rugaciune, nici macar un acatist, pacatoasa de mine...Cum se poate sa nu-mi dau seama ca tot Sfantul Efrem mi-a luat durerea cu mana? 

Slava Domnului ca totul a fost bine si nu am pierdut sarcina datorita acelei cazaturi. Si tot ce ni se intampla se intampla pentru ca Dumnezeu ingaduie. In urma acestui fapt, am primit intrerupere de munca, ceea ce m-a linistit enorm, pentru ca simteam o nevoie mare sa citesc si sa ma apropii de Dumnezeu si de Sf. Efrem. Imi petreceam zilele citind si umplandu-ma cu cele bine placute Domnului.... 
Maica Macaria
Sarcina avansa, si complicatiile mentionate mai sus persistau. Am aflat apoi ca la 15 minute de Montreal se gaseste Parintele Andreas, fratele maicutei Macarie, insasi cea care l-a descoperit pe Sfantul Efrem in Grecia!... Auzisem ca scoate niste moaste de-ale sfantului doar de 2 ori pe an, pe 3 ianuarie si pe 5 mai. Orice alta data, multa lume ceruse, insa Parintele foarte des refuza politicos. Eu am sunat complet nepregatita sa-l intreb pe Parinte daca le scoate intr-o anumita zi daca ne strangem mai multi sa mergem, si dumnealui mi-a spus '' vedem''. Apoi am inteles, in lipsa mea de smerenie, ca nu meritam pur si simplu sa le scoata. Sa mai fac un acatist, sa mai fac o fapta buna, sa-i arat Sfantului ca-mi este drag....

Prin decembrie efectiv am vrut doar sa fim in biserica respectiva ptr ca Sfantul era acolo si in acest sens nu mai conta daca scotea sfintele sale moaste sau nu. Voiam doar sa fim acolo pentru ca tot mai greu era cu medicii si incepusem sa pierd nadejdea. Am ajuns si ne simteam minunat, chiar daca nu intelegeam, caci era aproape totul in greceste. La sfarsit, m-am emotionat asa de tare, ducandu-ma la Pr. Andreas pentru binecuvantare, incat nu ma puteam opri din plans...cu chiu cu vai am reusit sa scot niste cuvinte printre lacrimi cum ca as vrea sa ma inchin sfintelor moaste. Nu stiu cum de a acceptat dragul parinte, dar a fost ceva indescriptibil. M-a atins cu ele pe burtica si am stiut, si eu si sotul meu, ca orice-ar fi, copilul va veni pe lume cu bine. Ce onoare, ce minune, si ce putin meritam sa ma inchin lor!... Cand am iesit din biserica, nici nu puteam vorbi... si eu si sotul meu parca pluteam.... Cu toate ca sotul meu este foarte credincios, de ceva vreme nu mai vroia sa se spovedeasca- insa dupa ce ne-am inchinat la moastele Sf. Efrem, efectiv vroia sa se spovedeasca, ceea ce m-a bucurat. Alta minune! 
Sarcina avansa catre sfarsit, iar eu comandasem un pachet de carti ale Sfantului si de-abia asteptam sa le daruiesc. Cand ii citeam acatistul imi sarea inima la partea care spune ca ajuta femeile in timpul nasterii si al sarcinii. Mi-era inca frica de nastere. Am inceput sa distribui cateva din cartile cu minunile sale. Apoi am avut din nou control, la 37 de saptamani de sarcina, si m-au trimis la o examinare pentru ca aparuse o noua simptoma pentru boala care fusese temuta de-a lungul sarcinii, conform careia puteam sa mor si eu si bebe, si ca cel mai bun mod de tratare, daca iesea pozitiv testul, era sa declanseze nasterea imediat.

A iesit pozitiv testul, insa eu nu ma asteptam in ziua respectiva sa ma trimita la analize si aveam doar ghiozdanul cu mine, insa aveam in permanenta cu mine iconita Sfantului Efrem. Pot spune cu mana pe inima ca totul a decurs surprinzator de repede, asistentele si doctorita nici nu se asteptau si au si mentionat cat de surprinzator de rapid si bine a mers totul, si intr-adevar Sfantul Efrem ne-a fost alaturi. Maria Antonia, nascuta de ziua Sfântului Antonie cel Mare, pe 17 ianuarie 2015, este o dulceata de copil, sanatoasa si adorabila.

Tare mult ne-a ajutat Sfantul, si credem in ajutorul lui cu toata inima. Am asteptat prea mult ca sa marturisesc minunile sale, si felul sau de a comunica cu noi toti. Viata mea s-a schimbat complet, in bine, in sensul ca acum inteleg ce mare nevoie avem de Sfinti si ce minunati sunt ei, ce cadou ne-a facut Domnul sa-i lase sa mijloceasca pentru noi, pacatosii!....

Sotul nu gasea o slujba tot anul cu sarcina, insa 3 saptamani dupa ce am nascut l-au rechemat unde fusese inainte caci reintrase de munca! ... Cum le lasa Domnul... daca sotul lucra mi-ar fi fost foarte greu sa merg la atatea controale, daca nu cadeam nu m-as fi deconectat complet de munca si de lucrurile lumesti ca sa ma pot bucura de cele sufletesti, daca nu ma imbolnaveam nu vedeam cum lucreaza Sfantul, si nu m-ar fi provocat la 37 de saptamani, ci poate as fi nascut la 40 de saptamani, insa sotul n-ar fi fost cu noi acasa acele minunate 3 saptamani!...

Slava Domnului pentru cel mai frumos cadou al vietii noastre, si slava Lui ca m-a ajutat sa trec peste frica de a avea copii, ca m-a ajutat in timpul sarcinii, al nasterii, iar acum, in continuare, in tot felul de probleme. De-abia asteptam sa mai avem si alti copii! Un lucru este cert, cand aveti nevoie de ajutor, cereti Sfantului Efrem, caci este grabnic ajutator si mare este mila sa!...

Cu dragoste in Domnul,
Silvia, septembrie 2015, Montreal

miercuri, 19 august 2015

Sfinţii m-au ajutat să devin student la medicină

 
Sfântul Efrem cel Nou
Vreau să încep prin a mulțumi Sfântului Efrem cel Nou, Maicii Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul și Sfintei Cuvioase Parascheva pentru că mi-au luminat mintea în perioada examenelor. 

Am avut de curând examenul de bacalaureat. Aveam foarte mult de învățat și nu numai pentru bacalaureat ci și pentru admiterea la medicină. Uneori îmi venea să renunț la medicină pentru că credeam că nu voi reuși mai ales că mediile de admitere erau atât de mari. 

Între timp am aflat despre Sfântul Efrem cel Nou și numeroasele sale minuni. Am aflat că este "grabnic ajutător" și mi-am zis să mă rog la el poate mă va ajuta. 

Am început să mă rog seară de seară la el să îmi lumineze mintea. Am fost foarte surprins de nota mea de la bacalaureat, aceasta fiind peste 9.  

La examenul de admitere de la medicină m-am rugat de asemenea Lui, Maicii Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru a mă ajuta să memorez ceea ce învăţam pentru admitere, mai ales că uneori era atât de greu şi mi se părea că nu reţin nimic. 
Sfânta Cuvioasă Parascheva
Mă rugam să fie uşor la examen şi să reuşesc să iau o notă cât de cât, bună. 

Minunea a fost şi mai mare atunci când am intrat la facultatea de medicină pe locurile bugetate cu o notă foarte bună. 

Nici acum nu-mi vine să cred de această mare minune. Sunt foarte recunoscător Domnului şi Sfinţilor pentru tot ajutorul și pentru că mi-au ascultat rugile. 

Când aveţi o mare greutate nu ezitaţi să vă puneţi speranţa în Cel de Sus. Am mărturisit această minune pentru că i-am promis Sfântului Efrem cel Nou că dacă mă va ajuta să fiu admis la facultatea de medicină eu voi mărturisi despre ajutorul pe care mi l-a acordat atunci și nu numai. 
Ionuț, Iași

Uneori sfinţii ţi se descoperă în vis...

Sfântul Efrem cel Nou
Prima dată l-am întâlnit pe Sfântul Efrem cel Nou în vis, fără să ştiu cine este. Citisem în revista Formulă As un scurt articol (de fapt o scrisoare) în care o doamnă povestea cât de grabnic a ajutat-o. Nu era nicio fotografie cu vreo icoană a Sfântului, lângă acel articol.

Sfântul Efrem cel Nou mi s-a arătat în vis

Şi într-o noapte, la puţin timp după aceea, am visat icoană unui călugăr îmbrăcat în negru, cu părul lung şi barbă care mă privea foarte intens şi foarte trist. Atât de trist încât m-a urmărit acea privire câteva zile după aceea, întrebându-mă cine era călugărul din vis. Peste câteva zile, am cumpărat din nou Formula As (nu o iau chiar în fiecare săptămână, doar câteodată), de dată această găsind în paginele ei un amplu articol despre Sfântul Efrem, inclusiv fotografii ale icoanelor. Când l-am recunoscut pe călugărul care îmi apăruse în vis a fost unul dintre acele momente preţioase din viaţa mea când m-am simţit binecuvântată. Încet, am început să citesc tot mai mult despre el, să aflu cât mai multe dintre minunile făcute.

Sfântul Nectarie mi-a fost aproape într-un moment de cumpănă
 

La câteva luni după aceea am avut o problemă de sănătate care părea destul de serioasă, însă rezultatul biopsiei a fost foarte bun. În noaptea de după operaţie, fiind internată la Institutul Oncologic din Bucureşti, l-am visat pe Sfântul Nectarie în altarul Bisericii vechi din Curtea de Argeş pe care o vizitasem cu un an în urmă, deşi la acea vreme începusem să mă rog, de puţin timp Sfântului Nectarie. Sfântul m-a ajutat însă în mod minunat, extrem de repede. Sfântul Efrem mi-a mai apărut în vis de câteva ori după aceea, de fiecare dată fără să îmi vorbească.

Sfântul Nectarie
Maica Domnului, Sfântul Efrem cel Nou şi Sfântul Nectarie mi-au tămăduit copilaşul
 
Anul trecut în toamnă, băieţelul meu care tocmai începuse şcoala a început să se simtă rău. Îl durea burtica, avea stări de greaţă, nu mai voia să mănânce ca înainte. Am început să mergem la doctori. Mai întâi la pediatrii, apoi la specialişti gastroenterologi. Prin noiembrie a avut o săpătămână când a mâncat  foarte puţin, nu putea să înghită, îl durea gâtul la fiecare înghiţitură. În final, a făcut o endoscopie la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. La endoscopie s-a văzut în stomacul lui o mică formaţiune, care nu ar fi trebuit să fie acolo bineînţeles. Medicul pediatru care a efectuat endoscopia a spus că cel mai probabil este un ţesut de pancreas crescut în stomac, care trebuie lăsat în pace. Însă nu era sigur.

Am început să luăm doctorii la rând: gastroenterologi pediatri şi chirurgi pediatri. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. Rezultatul biopsiei luate de lângă formaţiune a confirmat diagnosicul iniţial de ţesut pancreatic, însă existau încă semne de întrebare datorită faptului că biopsia nu fusese luată chiar din formaţiune. Între timp copilului i s-a pus şi diagnosticul de reflux gastro-esofagian şi a început să facă tratament, un tratament care nu a dat rezultate decât după mult timp.

Tot acest timp m-am rugat Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou şi Sfântului Nectarie. În luna martie 2015 am mers la Atena împreună cu băieţelul şi soţul meu pentru a ne închină la Moaştele Sfântului Efrem şi ale Sfântului Nectarie. A fost cea mai frumoasă călătorie din viaţă noastră şi ne dorim să ajungem cât mai repede înapoi să multumum pentru ajutorul primit. De când am fost acolo, copilul meu a început încet-încet să mănânce mai bine, să ia în greutate şi tratamentul pentru reflux şi-a făcut efectul. Acum se simte foarte bine.

La sfârşitul lunii iunie am fost în vacanţă la Neptun. Aici este o biserica mare şi frumoasă. Când am trecut pe lângă ea (prima dată) era noapte, însă biserica era deschisă şi luminată. De afară, dintr-o parte a bisericii ne privea Sfântul Efrem (era un vitraliu). Am simţit că are grijă de băieţelul meu şi este peste tot cu noi.

Tot printr-o întâmplare fericită, cu ajutorul Sfinţilor dragi, am ajuns la un mare profesor doctor chirurg de adulţi care a avut deosebita bunăvoinţa de a mă ascultă şi a se implică în cazul lui Matei. M-a trimis la alt medic (tot un nume mare în medicină românească), medic gastroenterolog de adulţi, de asemenea, care i-a făcut copilului o ecoendoscopie, pentru confirmarea deplină a diagnosticului.

Această s-a întâmplat pe 17 iulie 2015, acum 2 zile şi s-a terminat cu bine. În noaptea de dinaintea intervenţiei, m-am trezit pe la ora 3 (aveam mari emoţii) şi am adormit rugându-mă. Am visat-o pe Maica Domnului, pe Sfântul Efrem şi pe Sfântul Nectarie, câteva clipe pe fiecare. A fost de ajuns să mă trezesc mai bine, cu inima împăcată.

Cu o lună înainte de intervenţie, fiind foarte frământată, am început să citesc (aproape în fiecare zi) Paraclisele şi Acatistele Sfântului Efrem, dimineaţa şi Acatistul Sfântului Nectarie, după-amiaza. M-am simţit imediat mult mai bine.

Sfântul Luca al Crimeei
Mă mai rugasem şi la Sfântul Luca al Crimeei, care mi-a ajutat şi el copilul tot acest timp. Cât a durat interventia, m-am rugat Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Mina şi Sfântului Luca al Crimeei.

Totul s-a încheiat cu bine, iar toate aceste luni am avut mare sprijin şi ajutor în puterea rugăciunii.

Există lângă Iaşi o Biserica ce are papucul Sfântului Efrem (Parohia Ezăreni) şi i-am scris preotului de acolo (Mihai Iordăchescu se numeşte), care m-a întărit foarte mult cu vorbele lui, mi-a spus că îl pomeneşte pe Matei în rugăciuni şi mi-a trimis ulei sfinţit din Grecia de la Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie şi Sfântul Spiridon, la vremea la care noi încă nu ajunsesem în Grecia.

Tot în acest timp am început să duc copilul la împărtăşanie cât de des am putut. I-am citit despre vieţile Sfinţilor şi este foarte interesat, l-am învăţat să se roage în fiecare seară. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie puterea minunilor şi tot ajutorul pe care copilul şi familia noastră l-a primit de la Mântuitorul Nostru, Maică Domnului şi Sfinţii ocrotitori. Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie şi Sfântul Luca al Crimeei ajută în mod minunat şi atât de repede pe cei care Îi roagă.

Această este mărturia mea, am promis şi Sfântului Efrem şi Sfântului Nectarie că voi poveşti minunile săvârşite cu băieţelul meu. Ne dorim să ajungem din nou cât mai repede la Nea Makri şi pe Insula Egina pentru a mulţumi Sfinţilor pentru tot ajutorul. Câtă pace şi linişte sufletească am găsit în aceste locuri, când ne-am închinat toţi la Sfintele Moaşte, nu ştiu cum aş putea să descriu. Dacă aveţi posibilitatea să vă duceţi, veţi înţelege.

De curând, la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti au fost aduse lângă Moaştele Sfântului Nectarie şi Moaştele Sfântului Efrem. Şi am aflat că la Biserica Şerban Vodă şi la cea a Institutului Parhon se găsesc Moaştele Sfântului Luca al Crimeei, mă voi duce acolo cu băieţelul cât mai repede pentru a ne închină şi mulţumi.

Oricine se roagă nu rămâne nerăsplătit. Chiar dacă simţeam că nu merit şi nu sunt vrednică să cer nimic, tot am primit ajutor şi mângâiere.


Mulţumesc din suflet Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Luca al Crimeei şi tuturor Sfinţilor pentru ajutorul primit!

Cătălina, Bucureşti

marți, 18 august 2015

Sfinţii ne ajută, trebuie doar să le cerem ajutorul

sursa foto: sfantulparteniedinlampsakos.wordpress.com
Mă numesc Violeta Pelepco şi vreau să mărturisesc ajutorul primit de la Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou şi ceilalţi sfinţi la care m-am rugat, printre care: Sfântul Partenie, Sfinţii doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Ioan Rusul, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Maicuţa Domnului.

Povestea mea este legată de alăptat. În 2014 am născut al doilea copil, un îngeraş de fetiţă pe care am alăptat-o până la un an. De pe la7-8 luni, datorită comodităţii, am neglijat sfatul primit de la mama de a alapta odată dintr-un sân, următoarea dată din al doilea şi în câteva săptămâni au devenit neuniformi.

Când mi-am dat seama, am reînceput a urmă sfatul primit, mergând în acelaşi timp şi la doctor care mi-a zis că şansele să revină la normal sunt mici, subliniind că unele mămici au rămas, după înţărcat, cu un sân mai mare şi altul mai mic.

N-am disperat, dar m-am rugat. Iar rugăciunile mi-au fost ascultate. Am înţărcat, iar sânii mei sunt din nou egali. A trecut o lună şi jumătate şi este minunat să văd cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre prin sfinţii săi.

Au fost şi alte, multe ajutoare pe care le-am primit de sus, Slavă Domnului!
Mulţumesc, Maica Domnului pentru acoperământul tău protector şi tuturor sfinţilor!

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat când m-am operat

sursa foto: cuvantul-ortodox.ro
Cum a apărut Sfântul Efrem în viaţa mea?

Era o zi de august, în urmă cu 2 ani, eram în autobuz cu fetiţa mea şi cu tatăl meu şi vorbeam. La un moment dat o doamnă care stătea pe scaunul din faţă mea mă întreabă: "Sunteţi credincioasă?". Eu am rămas iniţial fără cuvinte, apoi am răspuns: "Da".
"V-am văzut că vă închinaţi şi de asta v-am întrebat. Vreau să vă dau pentru fetiţa dumneavoastră asta, şi îmi întinde o cărticică mică, galbenă: "Viaţa, minuni, paraclise, acatiste, rugăciuni  - Sfântul Efrem cel Nou". M-am uitat la carte şi i-am mulţumit. Mă tot uităm la coperta pentru că nu-l cunoşteam pe Sfântul Efrem. Doamna mi-a spus să nu o arunc că este un Sfânt din Grecia, care la noi nu a fost încă recunoscut, dar în Grecia a fost canonizat, iar pe dată de 3 ianuarie se prăznuieşte Aflarea Sfintelor Sale Moaşte şi pe 5 mai pomenirea Sfântului (în prezent este şi la noi în calendar trecut pe 5 mai).
"Ce coincidenţă am spus eu. Fetiţa mea s-a născut pe 4 mai".

Atunci doamna respectivă mi-a dat şi două iconiţe cu Sfântul Efrem cel Nou. Am citit pe nerăsuflate cartea şi am ştiut că avem un nou protector. Am cumpărat cartea cu minunile Sfântului Efrem şi de atunci am început să citesc în fiecare zi rugăciunile către Sfântul Efrem.

De fiecare dată când îi cer ajutorul, îmi sare grabnic în ajutor şi îmi pare rău că am fost atât de delăsătoare să scriu despre tot ajutorul pe care mi l-a dat, deşi de multe ori am promis că voi scrie.

Tot citind diverse minuni ale Sfântului în România, am aflat că papucul Sfântului se află la Cluj, dar din păcate deşi am fost în Cluj de multe ori până acum, la bisericuţa respectivă nu am ajuns.

Dar în carte am aflat cum diferiţi oameni au fost ajutaţi de Undelemnul de la candelă Sfântului Efrem şi am aflat că există medalioanele cu părţi din vesmântul Sfântului. Mi-am dorit şi eu să ajung, dar încă nu a fost posibil acest lucru, îmi doream mai ales şi eu un medalion şi untdelemn de la candelă.

Când o prietenă de-a mea a mers în Grecia am rugat-o să-mi aducă ulei de la candelă Sfântului Efrem. Când s-a întors mi-a adus într-o plasuţă undelemn de la candelă Sfântului Efrem, untdelemn de la  candelă Sfântului Ioan Rusul, o iconiţă cu Sfântul Efrem şi a mai scos pentru fetiţă mea un medalion cu o părticică din veşmântul Sfântului Efrem. Mi-au dat lacrimile când am văzut medalionul pentru că nu îi spusesem că-mi doresc un medalion şi nu avea de unde să ştie.

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat când m-am operat


O altă întâmplare în care Sfântul Efrem a fost alături de mine a fost anul trecut când m-am operat. Eu am de 9 ani cardiostimulator şi anul trecut am fost anunţată că există o problemă şi trebuie să-l schimb, iar medicii să mai introducă încă o sondă în atriu. M-am operat în noiembrie şi eram foarte speriată. Dar când am intrat în sala am fost dintr-o dată liniştită şi spre surprinderea mea operaţia a trecut foarte repede. La un moment dat medicul mi-a spus că a modificat poziţia sondei din ventricul şi că nu crede că mai este nevoie să introducă încă o sondă în atriu, apoi a mers să se mai uite pe EKG.

Eu m-am rugat Sfântului Efrem să se ia cea mai bună decizie pentru mine şi medicul s-a întors şi mi-a spus că nu mai introduce nicio sondă, că această funcţionează bine acum. Recuperarea mea a fost mult mai rapidă decât în urmă cu 9 ani, datorită ajutorului Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, pentru rugăciunile tuturor părinţilor şi persoanelor care s-au rugat atunci pentru mine.

Înainte de externare am mai avut o problema că mi-a spus medicul că nu este încă mulţumit de cum funcţionează şi că ar fi bine să rămân în Cluj până vineri, să vin să îmi scoată firele şi dacă apare vreo problemă, atunci mă bagă iar în sală.

Am fost foarte stresată până în vinerea respectivă şi m-am dat în fiecare zi pe cicatrice cu ulei de la Sfântul Efrem. Când a venit timpul am mers la spital pregătită să rămân din nou internată, dar şi cu speranţa că voi pleca acasă. Şi Sfântul m-a ajutat şi stimulatorul a funcţionat corespunzător şi acum funcţionează la fel de bine.

În fiecare zi când îi cer ajutorul. Sfântul Efrem cel Nou este alături de mine şi deşi par lucruri mici, ele sunt de mare însemnătate pentru că Sfântul Efrem a răspuns tot timpul imediat ce l-am chemat la rugăciune.

Mulţumesc Sfinte Efrem cel Nou că eşti alături de mine şi de fetiţa mea de fiecare dată când îţi cer ajutorul!
Slavă Ţie Doamne! Slavă Ţie!
G.A.

marți, 21 iulie 2015

Sfântul Efrem cel Nou, prietenul tinerilor

Deşi sunt nepriceput la scris o să încerc să relatez câteva din întâmplările minunate care mi s-au întâmplat. Unii le-ar putea consideră simple întâmplări sau coincidenţe, însă personal am simţit ajutorul Lui Dumnezeu transmis prin intermediul Sfinţilor Săi.

Discuţiile din familie m-au făcut să cunosc mulţi sfinţi dragi

Am auzit despre Sfinţi ai Bisericii vorbindu-se în familie, fie că era vorba de Sfântul Efrem cel Nou, ori despre Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul sau Sfântul Mina şi de asemenea am auzit de grabnicul ajutor pe care ei îl dau oamenilor. Încet, încet am simţit o apropriere de aceşti Prieteni bineplăcuţi Lui Dumnezeu, astfel în anul 2012 am mers într-un pelerinaj în Grecia. După un drum cu peripeţii am ajuns în Bucureşti de unde trebuia să luăm avionul. Fiind minor aveam nevoie de acordul părinţilor, iar verii mei aveau nevoie de cazier, care se poate obţine doar personal, şi doar din oraşul unde ai domicilul.

Sfântul Efrem cel Nou ne-a ajutat să ajungem în mod miraculos, la mănăstirea lui din Nea Makri, Grecia

Am ajuns în Bucureşti la ora 8 dimineaţa. La punctul de control din aeroport am aflat că e nevoie de acest cazier. Situaţia era dramatică, avionul urma să decoleze iar noi nu puteam trece de punctul de control.

Astfel am scos cartea cu "Sfântul Efrem cel Nou" şi am început să citesc acatistul de la final. În scurt timp, domnul de la punctul de control ne-a spus că "de data aceasta" putem merge. A fost o explozie de sentimente, minunile despre care citisem în carte, chiar se întâmplau.

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să obţin permisul de conducere

Nu pot trece cu vederea nici ajutorul pe care Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul şi Sfântul Mina mi l-au dat când le-am cerut ajutorul.

Recent am dat examenul pentru permisul auto şi eram sigur că nu o să-l iau. Înainte de examen am făgăduit Sfântului Efrem că voi scrie despre ajutorul de care m-a învrednicit, dacă v-a mai asculta şi această cerere a mea.

Din nou, unii ar putea considera aceste întâmplări banale, şi nu-i condamn, însă impactul acestor întâmplări asupra fiinţei mele au fost decisive. 

Autor: Cătălin

marți, 30 iunie 2015

Sfântul Efrem cel Nou, ocrotitorul copiilor mei

sursa foto: www.prieteniisfantuluiefrem.ro
L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou, în spital, în secţia de Terapie Intensivă

Îi mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul oferit copiilor mei. L-am cunoscut pe Sfânt prima oara la Secţia de Terapie Intensivă de la Spitalul „Marie Curie” din Capitală, unde copilaşul meu născut prematur, la 34 de săptămâni, a fost internat în stare gravă în urma contractării unei viroze din maternitate. A făcut imediat pneumonie, iar medicii l-au trecut pe ventilaţie mecanică, deoarece bebeluşul nu mai putea respira deloc. După două săptămâni de antibiotice, perfuzii şi injecţii, medicii au încercat să-l dezintubeze, dar acest lucru a eşuat. 

În acea secţie se aflau trei icoane: una cu Maica Domnului, una cu Sfântul Nectarie şi încă una cu un Sfânt pe care nu îl cunoşteam încă... După alte două săptămâni de chin pentru copilaşul meu, medicii au hotărât să mai facă încă o încercare de a-l dezintuba pentru a respira singur. Cu o zi înainte de această procedură, am primit un telefon de la un prieten drag, care mi-a vorbit de Sfântul Efrem cel Nou. El m-a dus să mă închin la o icoană a Sfântului. În faţa ei l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să scăpăm cu bine de această năpastă. Când am ajuns revenit la spital am rămas uimită să-l recunosc pe Sfântul Efrem în icoana de pe perete şi mi-am dat seama că acesta ne veghea fără să ştim şi am simţit că totul va fi bine până la urmă. A doua zi medicii, l-au dezintubat cu succes pe copilaşul meu. În sfârşit, respira singur! După câteva zile i-au dat drumul acasă, iar lucrurile s-au mai liniştit pentru noi. 

Au urmat vizite nenumărate la oftalmolog şi neurolog, deoarece boala a avut repercusiuni asupra copilului. În afara retinopatiei de prematuritate care trebuia supravegheată atent, copilul avea şi întârzieri mari de mobilitate, mai ales la nivelul gâtului, care lăsa capul să îi atârne pe spate fără vlagă atunci când era supus exerciţiului de reacţie de tracţiune. Medicul neurolog ne-a învăţat să facem exerciţii de mobilitate cu el şi ne-a zis că dacă la controlul de 6 luni nu face nici un progres cu gâtul, vom fi nevoiţi să-l ducem la şedinţe de kinetoterapie. Acest lucru ne-a îngrozit, deoarece eram sătui de atâtea vizite cu copilul la spital şi ne-am pus pe treabă: masajul şi exerciţiile zilnice cu copilul. Lunile treceau, iar bebeluşul nostru nu făcea niciun progres. 

Sfântul Efrem cel Nou i-a fost alături copilului meu, pe tot parcursul recuperării 

Cu o săptămână înainte de vizita de 6 luni la neurolog, m-am întâlnit cu o prietenă dragă, iar în drum spre ea mă gândeam cu tristeţe la şedinţele de kinetoterapie pe care ar urma să le facem cu copilul nostru care nu făcuse nici un progres. Când m-am văzut cu prietena mea, aceasta mi-a dăruit o iconiţă şi ulei sfinţit de la Sfântul Efrem cel Nou, din Grecia. În acel moment mi s-a înseninat sufletul. Am ştiut că Sfântul mă va ajuta să trecem cu bine şi peste acest hop. 

L-am uns pe bebeluş pe gât timp de trei zile cu ulei sfinţit şi minunea s-a produs. În sfârşit, copilul a căpătat mobilitate, iar şedinţele de kinetoterapie nu au mai fost necesare. 

Sfântul Efrem cel Nou ne-a fost alături şi la cea de-a doua sarcină 

După un an şi jumătate, am rămas însărcinată din nou, iar problemele nu au întârziat să apară. La 10 săptămâni de sarcină am avut o sângerare, iar în urma investigaţiilor făcute, s-a descoperit un hematom retroplacentar care îmi ameninţa sarcina. A trebuit să urmez tratament şi să stau la pat, lucru pe care a trebuit să-l fac pe toată perioada sarcinii. De la trei luni am început să am contracţii, iar în urma unei analize, fătul ar fi avut şi risc de sindrom Down. De atunci a început chinul, dar nicio clipă nu m-am gândit la avort. Fiecare zi a fost o luptă pentru mine, de la tratament cu pastile până la internare în spital, cu injecţii, perfuzii şi hipertensiune. În tot acest timp mi-am uns burta cu ulei de la Sfântul Efrem cel Nou şi m-am rugat atât Sfântului cât şi Maicii Domnului, Sfântului Nicolae şi Sfântului Nectarie să duc sarcina cu bine. Iar rugăciunea mi-a fost ascultată, căci pe 27 mai, de Sfântul Ioan Rusul, Dumnezeu mi-a dăruit o fetiţă sănătoasă care mi-a luminat viaţa după atâta chin şi suferinţă. 

Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae si tuturor Sfintilor pentru ajutorul primit şi Îi rog să-mi ocrotească copilaşii şi să-i binecuvânteze!

Cătălina, Bucureşti

miercuri, 10 iunie 2015

Sfântul Nectarie şi Maica Domnului m-au salvat dintr-un accident cumplit

 Autor:  Elena C.
Aş dori să mărturisesc şi eu o minune a Sfântului Nectarie şi a Măicuţei Domnului. Slavă Ţie, Doamne, care prin rugăciunile Sfinţilor tăi, ne mai înduri pe noi păcătoşii! 


O călătorie cu bucluc 

Spre sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, îmi propusesem să fac o vizită unei persoane la care ţin foarte mult. Această persoană locuia la aproximativ două ore distanţă, de mers cu maşina. Deşi au fost persoane care s-au oferit să mă însoţească, m-am încăpăţânat să merg singură râspunzându-le că " mă va ajută Bunul Dumnezeu să conduc în siguranţă până acolo." Trebuia să ajung din judeţul Neamţ în judeţul Vaslui. 

M-am trezit mai de dimineaţă şi după ce am făcut semnul Sfintei Cruci, rugându-mă la Dumnezeu şi la Măicuţa Sa, să mă ajute să mă întorc cu bine, am pornit la drum. 

Înainte să ies din casă am observat poză a Sfântului Nectarie (o poză adusă chiar din Insula Eghina, de mama mea) şi am luat-o cu mine. Am aşezat geanta, în care am pus cu poza Sfântului Nectarie, pe scaunul din dreapta al maşinii şi am pornit la drum. 

Pe măsură ce ieşeam din oraş vremea a devenit tot mai instabilă. Mai întâi a început o ploaie serioasă. Apoi s-a mai liniştit, dar am ajuns în zone din ce în ce mai ceţoase. În plus, am dat şi de nişte curbe mai periculoase care-mi dădeau emoţii dar, având în sinea mea o nădejde, am reuşit să ajung la destinaţie cu bine, chiar mai devreme decât aş fi crezut. 

Ne-am întâlnit, am stat ceva timp de vorba şi apoi am plecat. Înainte să ies pe poartă, am făcut iarăşi semnul Sfintei Cruci şi am zis: "Mulţumesc Sfinte Nectarie pentru că am ajuns cu bine până aici, sper să ajung tot cu bine şi înapoi acasă.". 

Am făcut accident în clipa în care gândurile au zburat aiurea, la lucruri lumeşti 

Pe drum am fost furată de gândurile legate de tot ceea ce ne povestisem. M-am îndepărtat cu mintea de cele sfinte, apropiindu-mă mai mult de cele lumeşti. După ce am trecut de acele curbe periculoase, drumul era întins, drept, şi vremea devenea plăcută, senină. Aşa încât m-am relaxat într-atât încât mi-am zis că a trecut pericolul şi nu mai are ce să se întâmple. 

Nu am terminat bine de gândit că mi-am schimbat privirea din parbriz spre telefon (având senzaţia că cineva trebuie să mă sune) şi în secundă următoare m-am trezit izbită într-un copac. 
Uitaţi, oameni buni unde ne duce ispita - încrezându-ne în forţele proprii - şi cum ne ceartă Dumnezeu, tot ca un părinte. 

Într-o clipită am intrat cu maşina într-un copac Când am conştientizat ce mi se întâmplă nu-mi venea să cred. Mă rugăm la Dumnezeu să mă ierte, să fie doar un coşmar din care să mă trezesc. Reuşisem să ies din maşină şi m-am aşezat jos la rădăcina unui alt copac. Priveam în jur însă nu era absolut nimeni, decât un mare pustiu. Priveam maşină şi mă îngrozeam văzând-o atât de lovită, nefuncţională (nu realizez cum, dar impactul a fost exact frontal, partea din faţă fiind afectată total). 

Nu puteam să mai procesez absolut nimic, repetam în mod mecanic doar: "Doamne ajută! Doamne ajută!". 

Am conştientizat apoi că trebuie să sun la 112, şi m-am ridicat revenind în maşină să caut telefonul. Toată imaginea aceea m-a îngrozit şi m-am depărtat cât mai repede de teamă că maşină să nu explodeze cu mine înăuntru, văzând că iese şi fum urât de la motor. 

M-am aşezat iarăşi la trunchiul copacului, lăsându-mă în mâinile Bunului Dumnezeu. Atunci mi s-a părut că aud venind din depărtare o maşină. Am ridicat foarte puţin mâna fără să zic nimic. Oamenii m-au văzut şi ei de departe şi au venit să mă ajute. Am constatat că nu mai pot să mă ridic, mi se blocase ceva la coloana. M-au luat pe braţe şi m-au întins în maşina lor, să nu-mi fie rece. Au stat cu mine până m-a preluat salvarea, au chemat platforma şi mi-au dus maşina la ei în curte ca să nu rămână în mijlocul câmpului, m-au ajutat cu tot ce au putut... Dumnezeu să le dea sănătate! 

Am fost rănită grav, dar grija lui Dumnezeu şi ajutorul Sfinţilor m-au salvat 

Când am ajuns la spital mi-au făcut toate analizele necesare, ecografii etc. însă tot întârziau cu răspunsul. Nimeni nu-mi zicea nimic, doar mă avertizau foarte serios să nu mă mişc deloc. Foarte târziu a venit un doctor străin, cred că era arab, care mi-a zis că trebuie să mă opereze pe coloană. 

M-au trimis cu salvarea la Iaşi, la spitalul de neurochirurgie. Am ajuns acolo noapte, pe la ora 3.00 şi m-au aşezat într-un salon. Bunul Dumnezeu a trimis lângă mine numai oameni buni şi săritori. Am nimerit într-un salon numai cu doamne drăguţe, care m-au ajutat foarte mult: m-au hrănit, m-au pieptănat, îmi vorbeau frumos şi încercau mereu să fie vesele. Socrii mei mi-au fost alături foarte mult. La fel şi cumnata mea care, deşi însărcinată în luna a şaptea, a umblat mult pe drumuri pentru mine, şi prin relaţiile sale a reuşit să mă recomande unui doctor renumit. 

De fapt, la rugăminţile ei către diferite cunoştinţe, trei doctori m-au consultat pentru a fi siguri de diagnostic. Diagnosticul era acelaşi. În limbaj popular o vertebră a explodat iar coloana trebuia susţinută cu nişte tije metalice, prinse de vertebrele vecine. La început nu prea conştientizam gravitatea, nu ştiam ce să fac. 

Riscul operaţiei era enorm. Aş fi putut rămâne invalidă pe viaţă

Familia mea era plecată în altă ţară şi nu ştia nimic. N-am mai vrut să-i sperii, să-i îngrijorez. Soţul meu era şi el, plecat. Plângea mereu la telefon auzind câte riscuri prespunea o astfel de operaţie. Cel mai mare era să rămân invalidă. Era şi o variantă, să stau doar în ghips şi nu ştiam ce să fac. 

Am început să citesc Acatistul Sfântului Nectarie şi să mă rog lui să mijlocească pentru mine. I-am promis Bunului Dumnezeu că voi mărturisi ajutorul sau. Patul meu era aşezat exact lângă fereastră şi cum stăteam eu, perfect întinsă, priveam în sus şi observam cerul senin pe care se plimbau când porumbeii, când ciorile, iar alteori se adunau norii. 

Poate că a fost închipuirea mea dar la un moment dat mi s-a părut că din norii aceia s-a format conturul chipului Maicii Domnului. 
Rugăciunile m-au salvat. Am trecut cu bine de operaţie 

Tare mult mă rugăm să treacă totul cu bine, să fiu sănătoasă. Şi s-a milostivit Bunul Dumnezeu prin rugăciunile sfinţilor săi şi ale Maicii sale şi am ieşit cu bine din operaţie. Totul a decurs bine, ba chiar de a două zi, după operaţie am renunţat şi la calmante. În afară de faptul că am stat în total cam 5-6 zile imobilizată, întinsă perfect pe spate, neavând voie să mă mişc m-a ajutat Sfântul Nectarie să trec peste această încercare aproape fără nici o durere. Parcă m-a ţinut pe braţe! Durerile care au fost erau doar sufleteşti: cum am putut să mă înşel singură şi să produc un aşa haos... 

Recuperarea s-a produs apoi într-un ritm firesc. Recunosc că de atunci am rămas cu o mare temere în ceea ce priveşte ziua de mâine (toţi care au văzut maşina mi-au spus că e mare minune că trăiesc), dar în acelaşi timp mulţumesc lui Dumnezeu că s-a milostivit spre mine, că pot merge pe picioarele mele şi nu numai. 

Dragi oameni, credeţi-mă că tot ceea ce am scris e trăit întocmai de mine şi concluzia e numai una: în fiecare dimineaţă când ne trezim să-i mulţumim Bunului Dumnezeu şi Sfinţilor săi pentru tot şi să-l rugăm să ne fie alături în ziua/noaptea ce urmează. Să ne rugăm să lase Înger păzitor lângă noi! Să nu uităm de cele sfinte căci într-o secundă se poate sfârşi totul! 

Dacă nu aveam centură de siguranţă, nu ştiu dacă mai existăm astăzi … Mii şi mii de mulţumiri Bunului Dumnezeu, Măicuţei Sale şi Sfântului Nectarie care m-au ajutat atât de mult!

miercuri, 13 mai 2015

Sfântul Efrem cel Nou, grabnic ajutător pentru examenele şcolii şi ale vieţii

 
Sunt Elena, din Brăila, am 26 de ani şi iată cum am ajuns să mărturisesc minunile Sf. Efrem cel Nou: Sfântul acesta mi s-a părut de la bun început altfel, după îmbrăcămintea preoţească, după expresia sobră a fetei, iar detaliul ce m-a captivat a fost flăcăruia acea ţinută în mâna stânga. 

Am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou pentru a putea trece de examenul de titularizare
Citisem de el că este “super-grabnic ajutător” şi m-am gândit că poate m-ar ajuta şi pe mine. Încă nu ajunsesem la ananghie, că să zic aşa, prin urmare am ţinut ideea de a mă ruga la Sfânt undeva, rezervată. Anul acesta (2014), de Izvorul Tămăduirii, am avut ocazia să să sărut o părticică din moaştele Sfântului Efrem, alături de alte 30 şi ceva de părticele sfinte dintr-o raclă micuţă. Mi-am zis că nu întâmplător se află şi Sfântul Efrem cel Nou acolo. Aşadar m-am rugat cu drag să primesc ajutor la examenul de titularizare din 2014. Mi-am mai amintit de Sfânt recent, când eram în sesiunea de examene la modulul de psihopedagogie. Aveam de schiţat proiete complexe şi având în vedere dificultatea acestora, am stat lângă laptop mereu cu iconiţa Sfântului. Am reuşit să le fac, am luat 10 la toate, însă unul era era foarte greu de abordat, cel la cercetare.

M-am frământat atât de mult, încât am suferit o cădere nervoasă, însă cu sfaturile duhovnicului, cu ajutorul Maicii Domnului şi al Sfântului Efrem cel Nou, mi-am luat ciornele după mine, am stat în biserică, m-am rugat Sfântului Efrem iar în jumătate de ora proiectul era finalizat! Atunci am văzut cum Sfântul lucrează! A venit vremea să mă înscriu la titularizare. Săptămâna trecută am aflat că am fost repartizată pentru inspecţia specială la clasă. Aveam inspecţia la clasa 6 C, o clasa foarte bună de la o şcoală pretenţioasă. 

Mi-a fost frică, deoarece eu am ales această carieră profesorală la îndemnul duhovnicului, care a insistat să devin profesoară, eu având o facultate de română-franceză terminată acum 3 ani. Munceam în domeniul curieratului şi anul trecut mi-am dat demisia ca să termin modulul pedagogic şi să mă pun la zi cu gramatica, cu care nu am mai avut tangențe din clasa a 8-a. Şi iată-mă ajunsă iar panicată, deoarece credeam că îmi va pica o lecţie de gramatică. 

În ziua de Înălţare, după slujbă, trebuia să merg la şcoala respectivă să aflu ce lecţie trebuie să susţin şi când. Plecând grăbită de acasă, nu mi-am mai luat acatistul şi iconiţa Sfântului cu mine şi îmi părea rău. Dar iată, că după ce am plecat de la biserică, am trecut pe la sora mea care are serviciul foarte aproape şi care îmi dăduse câţiva bani de buzunar. Eu eram grăbită să ajung la şcoală, mă reped la un maxi-taxi însă acela se retrăgea, când văd că mă strigă doamna de la pangar să o ajut puţin. Mă întorc înapoi la biserică şi văd o cărticică cu Sfântul Efrem, editată de fundaţia Nektarios şi o cumpăr cu banii de la sora mea. Îmi părea bine că totuşi s-a aranjat în aşa fel încât să meargă şi Sfântul cu mine. Ajunsă la şcoală, mă întâlnesc direct cu profesoara, care îmi spune că nu am la a 6-a C ci la a 5-a A! Ce bine! A 5-A, unde e cel mai simplu şi frumos. Doamna era foarte drăguţă, mi-a dat foaia să o semnez, și am văzut că pe ea scria „COMPLEMETUL-CONSOLIDARE”. Am rămas un pic dezamăgită, că eram pe gramatică, însă ea m-a întrebat : — Vrei lecţie de gramatică sau de literatură? Eu rămân uimită şi zic: "De literatură". "Ce anume vreți? Basmul, snoavă?". Vai... eram în culmea bucuriei… Zic că vreau snoavă (basmul fiind mai dificil) şi iată cum scrie în dreptul meu SNOAVĂ! 

Vă spun sincer, că de când am pornit pe drumul acesta mi-am dorit cât mai simplu şi la literatură… şi uite cum Dumnezeu mi-a dat! 

Sfântul m-a ajutat şi în rezolvarea problemelor mele de sănătate

Ieri, Sfântul a mai făcut o minune cu mine: duminică mi-a apărut un chist bartholin şi după slujba de la Biserică o femeie mi-a dăruit o iconiţă mică cu Sfântul. Am zis eu că asta e semn… m-am rugat să-mi treacă, însă chistul creştea din ce în ce mai mare şi era foarte dureros. M-am speriat foarte tare. Îmi era că o să ajung pe la doctori, pentru incizii, operaţii, antibiotice… bani cheltuiţi pe care nu îi am oricum. O prietenă mi-a zis că acesta v-a dispărea dacă pun frunze de pătlagină şi mi-a zis să citesc cărticica de la fundaţia Nektarios integral (2 paraclise, 2 acatiste, şi rugăciunile). Aseară mă rugăm la Sfântul şi mi-am amintit că îi spusesem că voi mărturisi minunile lui, dar am uitat. De aceea am zis că dacă mă ajută să trec şi de asta, voi scrie despre tot ajutorul primit. Simţeam chistul acela cum se mărea tot mai mult şi am adormit cu speranţa că Sfântul nu mă va ocoli. Şi iată că în dimineaţa următoare chistul se spărsese şi durerea dispăruse aproape complet! 

Acum mă bazez pe Maica Domnului şi pe Sfântul Efrem cel Nou să mă ajute la inspecţia specială de la clasă şi la examenul acela atroce de la titularizare! Vă ţin la curent! DOAMNE AJUTĂ-NE! SF. EFREM CEL NOU AJUTĂ-NE! 
3 iun. 2014 

********************************************************************************

Noutăţi despre ajutorul dat de Sfântul Efrem cel Nou, la examenul de titularizare

Revin cu cazul meu, povestit anterior, pe 3 iunie 2014 şi vă aduc date cu privire la desfăşurare inspecţiei de la titularizare, a cărei notă va constitui 25% din cea finală. Când a fost ziua cea mare, mi-am pregătit materialele direct la Sfânta Biserică, iar de acolo am plecat la şcoală, împreună cu iconiţa şi cărticica Sfântului Efrem cel Nou. Ajunsă la şcoală Dumnezeu a făcut să intru mai devreme la clasă cu vreo 40 de minute, deoarece elevii de la a 5-a aveau informatică, dar se nimerise să stea în clasă, deoarece profesorul nu venise în ziua respectivă şi am avut ocazia să îi cunosc mai bine și să aranjăm mobilierul pentru alcătuirea grupelor. Deşi la început s-au arătat destul de refractari, au cedat încetul cu încetul. 

Când s-a sunat… minune... am simţit cu mă golesc de orice emoţie, le-am întâmpinat pe doamnele metodiste, iar ora s-a desfăşurat foarte natural şi plăcut, de parcă aş fi făcut aşa ceva de o viaţă întreagă, iar la final, dânsele au fost din cale afară de impresionate, au spus să nu au găsit puncte slabe, că am har şi că doresc să audă mai departe de mine, nevenindu-le să creadă că sunt un biet debutant. Nota a fost 10! 

Sfântul Efrem cel Nou ne împlineşte dorinţele dacă ne respectăm promisiunile făcute

După această bucurie, planificasem ca în cele 5 săptămâni de până la examen să învăţ pe cât pot de mult… însă am avut multe ispite şi tulburări şi prin urmare, intenţiile mele s-au cam năruit… Învăţatul meu nu prea a fost cine ştie ce... în medie vreo 4 ore pe zi, deoarece eu nu am „rezistenţă” la astfel de activităţi. Citeam însă zilnic Paraclisul Sfântului şi cel al Maicii Domnului. Între timp, motănelul meu, care umblă pe afară şi se bate cu alţii, venise cu faţa infectat de la o zgârietură, făcând un chist care îl deformase complet... zile întregi a stat aşa, iar eu nu avem bani să îl duc la veterinar să-i facă o incizie, însă mi-a dat prin cap într-o seară, fiind foarte obosită, să îl rog pe Sfânt să-l facă bine, să-i spargă buba, la fel că-n cazul meu relatat interior, iar eu voi citi cărticica editată de Nektarios integral, însă abia a 2-a zi, deoarece picăm de somn… 

Dimineaţa la 5 când mă trezesc, pisicul intră pe gem cu chistul spart şi faţa plină de sânge... Sfântul Efrem s-a milostivit de el, fiindcă tare mai suferea săracul animăluţ… iar acum era vesel şi eu l-am şters şi curăţat cu inima plină de bucurie că Sfântul a fost prompt, ca de obicei. 

În aceeași perioadă și mama mea, care avea un traumatism la umăr, în urma unui accident de maşină de acum 5 ani, care îi afecta destul de mult activitatea, s-a rugat într-o seară la Sf. Efrem iar a doua a zi s-a trezit cu flexibilitatea umărului redată. 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să iau, în chip miraculos examenul de titularizare

Revenind la examenul scris care se apropia, eu mă tot rugăm acum Sfântului Efrem să-mi pice clasa a 8-a Literatură, deoarece ştiu şi eu o singură poezie pe de rost, această fiind "Emoţie de toamnă", de Nichita Stănescu, şi ar fi fost minunat să o abordez. Ei, ce credeţi..exact asta mi-a picat? 

A aranjat Dumnezeu cum nu se putea mai bine, însă eu, fire aiurită de fel, nu mi-am dozat bine timpul şi de atâta euforie că am picat pe subiect, am dat şi nume proprii în lucrare (nu unul, ci trei!..), deşi am fost avertizaţi de multe ori că aşa ceva va duce la anularea automată a lucrării... 

Eu abia seară când am ajuns acasă am conştientizat ce s-a petrecut. Simţeam că pică cerul pe mine… ce dezamăgire, câtă prostie… am sacrificat un an de zile, un loc de muncă, banii şi nervii părinţilor, m-am împrumutat 1500 lei chiar... ca să o dau acum în bară?!? 

Speram ca bunul Dumnezeu să nu îngăduie aşa ceva şi am început să mă întăresc şi să mă rog la Maica Domnului şi să citesc zilnic cărticica Sfântului Efrem cel Nou. Până în ziua când s-au anunţat notele am avut stări oscilatorii, dar în nici un caz de deznădejde cumplită. Am surprins o dată la rugăciune, cum faţă Sfântului din iconiţă de pe coperta a zâmbit blând şi plin de încredere. 

Am zis că nu se poate aşa, în viaţă vor fi necazuri peste necazuri, iar dacă eu voi reacţiona mereu deznădăjduind, la ce bun? La ce folos toate semnele şi minunile de până acum, dacă mereu şi mereu le voi tăgădui prin deznădejde? Şi am ales să cred că va fi bine. Vinerea următoare eram la Sfânta Liturghie şi mă luptăm cu starea mea frică să o înving… m-am bucurat că măcar sunt la Biserică, când deodată văd cum faţă Maicii Domnului de la catapeteasmă îmi zâmbea! Am căpătat o nădejde nespusă iar la sfârşitul slujbei, mă sună o colegă, să-mi zică am luat 7,5 în scris, iar cu 10 de la inspecţie rezultă 8.125 ca notă finală! 

Nu-mi venea să cred că lucrarea mea (care a trecut prin 3 corectori) a scăpat de anulare şi că am luat şi o notă destul de bună! Sfântul Efrem a arătat că îmi poartă de grijă, însuşi duhovnicul meu întărind, că dacă scap eu de boacăna asta, o să fie numai din ajutorul Sfântului Efrem cel Nou! 

Iar acum, aştept să primesc şi eu un post de suplinitor, deoarece anul acesta nici nu au fost posturi titularizabile pe Limba şi Literatură Română. Sfântul va trebui să mai săvârşească însă o minune, deoarece sunt doar 3 posturi disponibile, iar eu abia a 12-a în ordinea ierarhică. Dumnezeu şi Maică Domnului şi Părintele Efrem mă vor ajută până la capăt şi am nădejde că se va găsi un locuşor şi pentru mine! Mulţumesc Sfântului Efrem! Să ai grijă de mine până la capăt! Slavă Ţie Doamne, pentru toate!! 
3 aug. 2014
Elena (26 de ani), Brăila

luni, 11 mai 2015

Minunile pe care m-a învrednicit Sfântul Efrem să le trăiesc

 
Lucrarea Sfântului Efrem cu mine a început pe 8 septembrie 2014 şi ajutorul lui m-a însoţit neîncetat de atunci şi până în ziua de azi, când am ajuns în sfârşit să dau mărturie despre toate, spre a fi de folos tuturor celor care se găsesc în deznădejde, disperări, suferinţe, rătăciri, patimi, probleme sufleteşti sau boli ale trupului. 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să iau examene grele

Datorită Sfântului Efrem am luat un examen important. Eu sunt studentă la Drept, la Babeş-Bolyai şi am avut note foarte bune, până în anul III, când, din cauza îndepărtării de credinţă, m-a cuprins deznădejdea şi nu mai înţelegeam rostul acestei vieţi. Aşa că am ajuns să am două restanțe la finalul anului, care mă puteau transforma, dintr-o studentă bună, în una care nu reuşeşte să termine facultatea. Am dat primul examen pe 8 septembrie şi seara, după ce am ajuns acasă și am văzut baremul, mi-am dat seama că nu sunt şanse să iau examenul. În acea stare de angoasă, am primit un mesaj de la o colegă de facultate (pe care nu o ştiam decât din vedere) în care îmi scria : ”sper că a fost bine la examen. Dar dacă nu, mai poţi face ceva: să citeşti acatistul Sfântului Efrem cel Nou.”

Am ignorat mesajul, catalogându-l drept ilogic şi naiv - tocmai dădusem examenul, se terminase, nu avem cum să-l trec, cum ar mai putea rugăciunea să acţioneze retroactiv? mă gândeam eu.

Doar că nu m-am liniştit deloc în acea seară şi nu am putut dormi. Aşa că undeva după miezul nopţii, am căutat online acatistul de care îmi spusese colega, deşi fără prea mari speranţe. Şi l-am citit, cu multă, multă îndoială.

Aşa am aflat eu de Sfântul Efrem cel Nou.

Continuarea sigur o intuiţi, că doar niciodată Sfântul nu ne-a lăsat singuri. Da, am luat examenul, în ciuda baremului, în care negru pe alb erau scrise soluţiile şi cu un punctaj calculat exact, era limpede că nu-l trec.

Însă până când am primit nota, s-a mai întâmplat un lucru interesant: a două zi după ce am citit acatistul, mergând la o mănăstire din zonă cu familia, unul din călugării de acolo mi-a dat la plecare… ce credeţi? Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Aşa că din acea seară am început să citesc zilnic acatistul Sfântului Efrem şi am intrat cu multă linişte şi nădejde în anul următor.

Mai mult, Sfântul nu m-a lăsat nici la al doilea examen. La proba orală, cu toate că m-am pregătit pentru examen, am avut emoţii foarte mari şi m-am pierdut de multe ori pe parcursul răspunsului. Nu m-am descurcat bine deloc, bâlbâindu-mă şi încurcându-mă la fiecare frază. Eu, să fi fost examinator atunci, nu ştiu dacă i-aş fi dat nota 5 unui student cu o prezentare că a mea. Însă Sfântul Efrem a vrut să-mi arate puterea lui până la capăt şi să îmi dezvăluie că acolo unde sfinţii sunt chemaţi în ajutor, ei lucrează destoinic. Profesorul, din exigent cum era până atunci, a devenit foarte calm şi amabil şi m-a ajutat de multe ori, indicându-mi erorile din răspuns. Când am ieşit din sală, m-am uitat în carnetul de student şi aveam nota 9. Atunci am izbucnit în plâns, nu mai înţelegeam nimic. Acum cred că aşa a vrut Dumnezeu să mă smerească, pentru că de atunci, cunoscând puterea rugăciunii şi a credinţei, am început să mă reapropii de Biserica.

Tot în aria examenelor, Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat şi mai departe şi am trecut examenul de procedura civilă din anul IV fără să fii citit decât 1 curs (ceea ce e foarte puţin, vreo 20 de pagini din 500 câte aveam). Această nici nu ştiu cum să o descriu ca să arăt cât de mare este puterea lui - cu 2 săptămâni înainte de examen, murise bunicul meu şi nu mă puteam aduna deloc să citesc pentru şcoală. M-am dus cu mari îndoieli la examen, gândindu-mă că nu am ce să fac decât să vin din nou să-l mai dau în sesiunea de restanțe. Însă Sfântul Efrem m-a ajutat cu toate că iarăşi, cu îndoială, i-am cerut ajutorul.

Apoi examenele ce au urmat au fost la fel: Sfântul, prin nespusa sa milostivire, m-a ajutat şi le-am luat pe toate, cu toate că nu învăţasem suficient să le pot lua. Desigur, nu din lene am făcut acesta, ci pentru că eram împrăştiată, instabilă şi deznădăjduită - nu puteam să pricep nimic din ce citeam.

Însă Dumnezeu ştie ce vrea cu noi şi chiar şi atunci când nu avem încredere în milostivirea Lui, el cunoaşte amărăciunea noastră şi dacă ne rugăm cu stăruinţă, ne învredniceşte să primim darurile sale, ca să ne întoarcă la credinţă.

Sfântul Efrem le-a ajutat şi pe două dintre prietenele mele, la examene 

Însă înainte de aceste examene, tot în luna septembrie s-au mai petrecut 2 minuni - de dată acesta, legate de 2 prietene de-ale mele.

a. Una din ele a dat examen de admitere la master la Bucureşti şi era singura opţiune pe care şi-o planificase (adică ori intră, ori trebuia să stea un an acasă). Şi după ce a dat examenul, aşa cum se întâmplă deseori la grile, cu toate că s-a pregătit foarte intens, s-a afişat baremul şi ea şi-a dat seama că a greşit multe grile, încât nu mai avea nicio speranţa că va intra (erau foarte mulţi candidaţi). Mi-a scris şi eu am citit pentru ea acatistul Sfântului Efrem Cel Nou. Asta s-a întâmplat dimineaţă, pe la ora 11. Şi până seară, când am mai citit o dată acatistul, atâţia studenţi şi-au retras dosarele câţi era nevoie ca să între şi ea, cu toate că nu avea o notă bună. Şi exact la ea s-a oprit lista. A şi sunat-o secretara să o întrebe dacă îşi confirmă locul, încât a aflat în aceiaşi zi că intrase.

Desigur, mulţi vor pune la îndoială ajutorul Sfântului Efrem cel Nou şi vor pune acestea pe seama coincidenţelor, a norocului şi o mersului lucrurilor - zicând că uneori aşa sunt sorţii, în favoarea noastră. Însă nu e deloc aşa pentru cei implicaţi, care au trăit şi au simţit aceste lucruri. Cei care vor să creadă, bine fac, să-i învrednicească Dumnezeu de mult har.

b. O altă prietenă de-a mea căreia i-am spus de Sfântul Efrem cel Nou a citit şi ea acatistul şi şi-a luat examenul. Dar, vrând şi ea să ajute pe o a treia colegă (care a fost şi e îndepărtată de biserică), i-a dat acesteia acatistul şi după ce picase 9 examene la rând, pe ultimul, cel mai greu şi cel de care depindea intrarea ei în următorul an, l-a luat. Aceasta a treia a citit acatistul până la capăt, cu toate că a mărturisit că nu înţelegea ce citeşte (neavând educaţie religioasă, nu înţelegea cuvintele şi nici sensul citirii unui acatist). Dar cred că pentru râvna ce a avut-o de a-l citi, totuşi, până la final, i s-a dat ei ajutorul, să îşi ia examenul pentru care, din nou, nu învăţase (din nou, nu din lene sau delăsare nu învăţase, ci pentru că nu mai avea puteri şi pentru acesta şi nici mare nădejde că îl va putea lua, dintre toate).

Aşa că Sfântul lucrează cu noi cu toţi, chiar aşa păcătoşi cum suntem, neînvăţaţi, nepricepuţi şi trândăvi, ca să ne arate şi fața adevărată a lumii, cea spirituală, ale cărei legi nu funcţionează după legile firii sau ale fizicii sau ale echităţii umane, acea realitate pe care mulţi alegem s-o ignorăm din slăbiciune şi prea multă iubire de noi înşine şi din oribirea cauzată de deșărtăciunile acestei vieţi pământeşti, limitate, plină de poleială şi lipsită de răgaz. 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să ies din depresie şi deznădejde 

Sfântul Efrem Cel Nou m-a ajutat să ies din depresie şi deznădejde. Şi m-a salvat şi din patima în care intrasem, pentru că ajunsesem să stau în faţă calculatorului, vizionând filme şi seriale toată ziua. Pentru acestea din urmă am citit rugăciunea către Sfântului Efrem Cel Nou pentru izbăvire din dependenţa de droguri, pentru că eu asemăn dependența de calculator cu drogurile (efectul e acelaşi - te rup de lume, te obosesc, te secătuiesc, te urâţesc, te mâhnesc, te întunecă).

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să-mi temperez mânia 

Apoi, mi-a scos în cale oameni apropiaţi de Biserică, de la care am învăţat şi învăţ un alt stil de viaţă, care e ferit de deznădejde şi alte păcate grele. Acest lucru care mie mi s-a întâmplat din bunătatea lui Dumnezeu, îl doresc tuturor care trec prin momente grele - să afle oameni îndumnezeiţi şi apropiaţi de slava Lui şi să vadă care e adevărata comuniune şi Biserica la care suntem chemaţi. Dacă nu le ies în cale, să meargă să-i caute şi să şi-i apropie - altă garanţie mai bună a păstrării şi creşterii virtuţilor nu există.

În continuare, Sfântul a început să lucreze şi mai profund. M-a făcut mai înţeleaptă şi mi-a temperat impulsivitatea şi mânia, ajutându-mă să mă înţeleg mult mai bine cu părinţii (deşi simt încă de câte ori merg acasă că lupta cu acestea e de 10 ori mai grea decât atunci când eşti singur; dar lupta tot trebuie continuată şi aceste duhuri trebuie înfrânte acolo, unde s-au statornicit de atâţia ani).

Sfântul Efrem cel Nou l-a ajutat pe bunicul să treacă uşor, la Domnul 

Sfântului Efrem cel Nou l-a ajutat pe bunicul meu să treacă pe cealaltă lume cu pace şi i-a dat moarte uşoară, iar nouă, celor rămaşi, mângâiere şi răbdare. În seara în care i s-a oprit inima şi a venit după el ambulanţă, neliniştea şi isteria a cuprins toată casă. Eu am reuşit să îi acord, împreună cu tata primul ajutor şi să-i pregătesc lucrurile de spital. După ce a plecat ambulanţa, am rămas singură acasă şi am avut putere să fac curat în casa bunicilor, dar doar după ce mi-am pus la computer paraclisul cântat al Sfântului Efrem Cel Nou. Când am terminat ce era de făcut (ca să poată dormi bunica liniştită când se întoarce acasă), am citit paraclisul Sfântului Efrem cel Nou pentru toţi ai casei. Dimineaţa, când m-am trezit, eram liniştită şi am ştiut că murise. Şi cei din familie erau liniştiţi.

Am aflat că Sfântul Efrem l-a ţinut în viaţă în noaptea aceea atât cât să poată ajunge mama la el să-şi ia rămas bun.  

Sfântul Efrem cel Nou a adus mai multă pace în familia noastră 

Însă Sfântul Efrem cel Nou nu ne-a lăsat nemângâiați, dându-ne pace şi temperând şi caracterul tatălui meu, încât să fie pace şi înţelegere în familia noastră. Mai mult (întotdeauna Sfântul lucrează până la capăt), l-a apropiat pe tatăl meu de Biserică şi l-a înţelepţit, schimbând la el lucruri pe care după logica umană, nu se pot schimba peste noapte (comportament, personalitate). Mai ales apropierea de Biserică e surprinzătoare, după ce atâţia ani a ridicularizat forma cultului liturghic. Şi acesta în condiţiile în care noi, familia, am citit pentru el acatistul Sfântului Efrem cel Nou.  

Sfântul Efrem cel Nou mi-a ascultat rugăciune şi a ajutat-o pe prietena mea să se spovedească 

În ultima lună, a ajutat-o pe o prietenă de-ale mele să meargă la spovedit (se tot răzgândea, de la Crăciun tot încearca să-şi facă timp şi curaj). Am citit pentru ea rugăciunea de la sfârşitul acatistului şi a ajuns, în sfârşit, la spovedanie, aşa încât acum s-a liniştit şi a primit Paştele aşa cum se cuvine, pe lângă liniştea sufletească

 Acest lucru - să vă rugaţi Sfântului Efrem Cel Nou pentru alţii- cei care v-aţi învrednicit să cunoaşteţi minunile Sfântului, ştiţi deja că este bine primit. Dar e şi e cel mai bun ajutor pe care îl puteţi da celor dragi vouă - nu va rămâne fără de răspuns rugăciunea voastră, dacă e să fie cererea voastră spre folosul persoanei pentru care mijlociți. 

Ajutorul Sfântului este grabnic 

Altădată, pe nepoata mea de 6 ani a durut-o foarte tare burtica într-o zi. Aşezându-se pe pat a văzut o incoană a Sfântului Efrem cel Nou, în care pe margine sunt reprezentate scene din viaţa lui. Întrebându-mă cine sunt tâlhării care îl leagă pe Iisus, i-am explicat că acela e, de fapt, Sfântul Efrem şi i-am povestit patimile lui. Am ajuns la partea în care, după ce l-au bătut luni întregi şi l-au legat de copac, s-au hotărât să-l batjocorească şi mai tare pe Sfânt, punându-i tăciuni aprinşi în abdomenul deschis de atâtea răni şi mi-am dat seama că Sfântul, care e grabnic ajutător la toate, cu atât mai mult v-a ajuta în lucrurile pe care le-a suferit şi el (intensitatea durerii în abdomen şi în tot corpul pe care a resimţit-o atunci numai el şi Dumnezeu o cunosc). I-am dat să citească un condac din acatistul Sfântului Efrem Cel Nou (pe care l-a citit cu greutate, abia ce învaţă să citească, dar s-a străduit să îl citească singură). Şi când a terminat condacul, s-a ridicat din pat fără nicio durere - dispăruse toată. Acest ajutor cred că i s-a dat şi datorită neprihănirii sufletului ei de copil, dar şi datorită sârguinţei cu care a citit singură condacul.

Iar referitor la chinurile Sfântului Efrem, cred că ele sunt de nedescris şi ne-ar putea sminti şi speria pe mulţi doar cititndu-le, însă prin acestea s-a învrednicit el să ia cununa muceniciei şi să ne fie acum atât de grabnic ajutător în toate.

În loc de concluzii 

Apropiindu-mă de final, revin la începuturi: prima dată când i-am cerut ajutorul Sfântului, m-a liniştit apărându-mi în vis locul (racla cu sfintele moaşte) în care e aşezat în mănăstirea din Grecia, Nea Makri. De atunci toate s-au schimbat în firea mea şi parcă un val a fost ridicat de pe ochii mei, împăienjeniţi cu lucrurile acestei lumi.

De atâtea daruri m-a învrednicit Sfântul Efrem cel Nou, încât nu ştiu dacă mi-au rămas suficienţi ani pentru a-i mulţumi. Datorită lui sunt iarăşi optimistă, cu bucurie în suflet, am iarăşi răbdare şi comunic, nu mai simt nevoia de însingurare (mă refer aici la acea însingurare acută, neroditoare, izvorâtă din nesuferirea oamenilor şi egoism) şi merg cu drag acasă, în familie.

M-a înţelepţit să pot fi de folos şi altora şi sper că şi prin această mărturie pe care am promis-o de mult timp să se dezvăluie harul său celor ce au nevoie şi să fie de folos tuturor ce citesc aceste rânduri.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Efrem Cel Nou, Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi să ne mântuiască.

Amin.
Maria F.