luni, 21 noiembrie 2016

O minune a Sfântului Mina

    
Chiar mă bucur că am reușit, în sfârșit să găsesc o platformă  electronică în care să  împărtășesc binefacerea primită din partea Sfântului Mina.  Nu cred că e demn să spun binefacere pentru că pentru mine a fost o minune in toată regula, așadar vă voi povesti in cele ce urmează, cele petrecute cu mine şi familia mea.

Era vara anului 2011 sau 2012… nu pot spune sigur, dar știu că era spre sfârșitul lunii iulie. Eram pe litoral cu părinții mei, Viorel şi Cleopatra, in stațiunea Saturn.

Părinții mei voiau să prelungească încă puțin concediul, urma să înceapă un festival de muzică ușoară pe plajă, dar, totodată, încercau să cheltuiască cât mai puțin. Așadar, se hotărăsc să parcheze mașina, un Logan break, pe un petec de iarbă lângă parcarea unui hotel.  Întrucât se însera, tata îşi pregătește o saltea gonflabila lângă mașină, iar mama împreună cu mine aveam să dormim in mașină pe o altă saltea destul de confortabilă şi mare.

Mama strânge actele, portofelele, telefoanele şi ce mai aveam important in geanta ei şi o pune sub cap pe post de pernă, blochează toate ușile laterale de la maşină exceptând portbagajul, iar eu deschid puțin geamul, aproximativ de o palmă pe partea mea pentru că era destul de cald. Adormim şi la un momentdat mă gâdilă ceva ușor pe la nas. Când deschid ochii geanta mamei zbura de sub capul ei cu tot ce aveam noi de valoare prin geamul ce acum era larg deschis. Sar din maşina şi o iau la fugă alergând după închipuirea siluetei, după umbre, după ceva ce credeam că este hoțul ce ne furase mai tot ce aveam la noi ( bani, acte, chei de la maşină, de la casă, telefoane… aproape tot).  Am alergat pe asfalt, pe scoici , pe pietre, poate chiar şi cioburi… nu mai conta că eram desculț… încercam sa îndrept ceea ce in mare parte a fost creat din vina mea, un moft pe care nu am fost in stare să mi-l stăpânesc ( geamul puțin deschis). Întrucât in acea seară începuse festivalul concertelor (Liberty parade) peste tot erau oameni , muzică, jocuri de lumini… hoțul după care alergam de mai bine de o jumătate de oră era demult pierdut în mulțime.

Mă întorc spre maşina parinților, încercând sa fiu tare şi să nu plâng, chiar dacă boxele urlau, eu îmi auzeam mama cum urla de spaimă şi furie şi începea deja să tremure incontrolabil.

Mă duc spre maşină şi încerc să reiau urmele hoţului şi după câţiva paşi  văd în lumina felinarelor stradale ceva ce lumina în iarba de la picioarele mele… era telefonul meu cu tot cu căști. Aparent când a smucit geanta, telefonul ar fi sărit cumva din geantă. 

Încep să capăt încredere că se va rezolva, dar mă îmbătam cu apă rece. Tata intre timp suna la politie, echipajul vine, face constatarea şi din spusele unor oameni ce erau parcați pe lângă noi, cam la  2-3 maşini distanță, indivizii purtau pantaloni scurți şi tricou, nu mai țin minte culoarea. Ni se înmâna foaia de constatare şi ne urează  baftă să reuşim să ieşim din impas.

Începea să se facă dimineață. Deja trecuseră 2 ore de la momentul cu pricina. Eu profit că se face dimineață şi încerc să mă gândesc cum ar acționa un hot, ce ar face, care ar fi strategia pe care ar aborda-o pentru a-i putea merge pe urme şi a-l găsi…iluzii.

Mă duc şi primul gând a fost că după ce au furat geanta, pentru a nu fi văzuți prin mulțime cu geanta de damă, ar fi aruncat-o intr-un coş de gunoi, boschet, geamandură şi s-ar întoarce mai târziu după ea. Așadar, iau la rând coșurile de gunoi, boscheţii, geamandura… şi nimic…ba chiar găsisem un rucsac  intr-un coș de gunoi  dar care fusese deja golit... mai avea doar niște bluze… merg şi îl dau unui salvamar care venise să își pregătească bărcile pentru dimineață.

În gândul meu îl chem pe Sfântul Mina şi îl rog să mă ajute, îi spun că îi voi da dacă reuşim să ieşim cu bine din situația asta ce aveam eu mai de preț, îi spuneam în gând că voi duce la Biserica Sfântul Mina din București,  lănțișorul meu cu o cruciuliță din aur pe care îl aveam de când eram puțin mai mic.

Mă întorc spre maşină trist şi când mă apropii de parcare vad 2 -3 băieți care se tot uitau la un geam  întredeschis al unei maşini, mă fac că am altă treabă şi pun telefonul la ureche şi inventez o conversație, ca intr-o scenă de teatru, doar că eu deja formasem 112. Băieţii pleacă de lângă maşină şi se duc spre mulțime, eu încerc distant sa îi urmăresc. Merg în urma lor şi între timp intru pe fir cu un polițist căruia îi explic situația, îi spun că a fost făcută constatare şi că băieții pe care îi urmăream începeau să se miște din ce în ce mai repede. Văd un echipaj al poliției, mă duc repede la el şi le înmânez telefonul, rugând polițistul să vorbească cu dispecerul. Acesta se dă imediat jos din maşină şi merge cu mine in urma băieților pe care îi suspectam, anunță prin stație echipajul din fața noastră şi îi roagă pe cei 3 băieți să îi urmeze. Băieții păreau ușor deranjați, dar relaxați. Îi legitimează şi aflu că cei trei erau din Mangalia şi nu păreau a fi recidiviști, cu toate acestea unul dintre ei mă întreabă "ce s-a întâmplat? ți s-a furat ceva? dacă ți-a furat careva telefonul sau d-astea sună la Vodafone să îl localizeze ". Eu in momentul acela mă uit spre ei, relativ calm şi le zic, nimeni nu a pomenit că s-a furat ceva, mai ales telefoane, ei se uită toți la mine, dar nu comentează nimic. Polițistul le urează o seară bună şi le înmânează buletinele, nu exista vreun motiv să îi rețină, nu putea justifica nimic pe baza unor supoziții care puteau fii false.

Mă întorc la maşină dezamăgit şi mă mai uit încă o dată prin împrejurimi, adică prin tufișurile de pe lângă maşină, pe plajă .etc. Mă întorc iar şi mă așez dezamăgit pe saltea. O întreb pe mama dacă mai are cărticelele ei de rugăciuni şi îmi răspunde că da, le avea intr-o pungă. O rog să îmi dea acatistul Sfântului Mina.

Mă așez pe un colț al saltelei in fund, îmi fac semnul Sfintei Cruci şi încep să citesc acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina.

De acum pot spune că Sfântul coboară intre noi, nevrednicii, şi înfăptuiește prin voia Domnului ceva ce şi acum când mă gândesc îmi este greu să înțeleg, dar cu toate acestea e atât de evident.

Când ajung la Condacul 3 mama mă strigă „Gabii, Gabiii… vino repede”. Mama aleargă la mine şi îmi zice " du-te şi vezi acolo mai in față, pe iarbă lângă copac că am văzut ceva, du-te că eu stau aici să păzesc maşina". Las acatistul pe saltea şi fug la locul cu pricina…. Acolo, la nici 15-20 de metri de maşină, in văzul nostru, văd geanta mamei răvășită şi produsele cosmetice împrăștiate peste tot pe jos. Țin să menționez că locul acela îl verificasem de câteva ori, iar unde găsisem geanta trecusem de mai multe ori.

Tata cheamă poliția in ideea că ar lua amprente, dar echipajul întârzie, era dimineață. Iau geanta şi caut să văd ce am găsit acolo.  Aparent erau cheile de la casă, niște farduri şi… cam atât.

Mă așez pe saltea şi continui să citesc acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina. Când ajung aproape  pe la mijloc, condacul 5-6-7, nu mai știu exact, mă strigă iar mama că a mai văzut ceva tot prin aceeaşi zonă. Nedumerirea mea era că deja  verificasem acolo cam tot când am luat geanta şi credeam că doar i se părea mamei. Mă duc din nou şi vad niște acte, alte cosmetice de-ale mamei  şi alte chei, dar nicăieri cheile de la maşina. Mă bucur că am mai găsit ceva şi nu știam ce să cred, oare eram noi vrednici de milostivire?

Mă reîntorc la citit şi ajung să termin acatistul şi mă rugam să se rezolve toate problemele. Când încep rugăciunea adresata Sfântului de la finele acatistului, mai exact citesc puțin din ea, mă strigă tata de data aceasta. Las acatistul jos şi alerg la el.  Lângă locul unde găsisem mai devreme geanta, fardurile  şi cheile era un boschet la baza unui pom cu spini şi multe frunzulițe. Loc care, de asemenea, fusese verificat mai devreme atât de mine cât şi de tata şi mama cât şi de un vecin de maşină care i-a ajutat pe ai mei să facă față situației, ba chiar se oferise să ne ducă până la București fără niciun ban… noi nu mai aveam nimic, doar niște monezi in torpedoul mașinii şi atât.

Așadar, ajung la tata şi îmi arată că a văzut ceva pătrățos în tufiș, ceva ce nu era acolo mai devreme. Încerc să mă bag printre bălării şi găsesc ceva ce m-a lăsat mut de uimire şi cu lacrimi pe obraji. Găsisem portofelul meu şi cel al tatălui meu, portofelele cu aceeași sumă de bani în ele ca atunci când erau la noi in geantă, peste 800 de lei. Tata tocmai reparase un aer condiționat la un hotel  cu câteva zile înainte şi păstra niște bănuți deoparte să avem când ne întoarcem acasă pentru întreținere şi datorii.

Așadar, am găsit portofelele pline cu bani, așa cum erau la început, nimic nu lipsea, totul era la locul lui. Ce nu mai aveam totuși erau restul de telefoane şi cheia de la mașină.

Ulterior am aflat că telefoanele posibil să le fi luat altcineva, iar cheia de la mașină se presupunea că ar fi ajuns prin mare… Oricum noi eram in culmea fericirii, iar eu eram hotărât să ii mulțumesc Sfântului Mina pentru ajutorul ce mi-l dăduse atât mie, cât şi familiei mele precum am promis. 

Sună tata pe cei de la politie şi îi roagă să anuleze cercetarea pentru că s-au găsit bunurile, nu mai avea sens să mai caute nimic. Ei când au auzit asta nu le-a venit a crede, ba mai mult au venit să vadă cu ochii lor şi au rămas blocați de uimire.

Până la urmă plec cu mama la București cu autobuzul să aduc cheia de rezervă a mașinii şi tata rămâne în mașină să aștepte să mă întorc cu cheia de service.

În final ajung noaptea înapoi în Mangalia, şi mă întorc cu tata la București bucuroși că am ajuns acasă cu bine. Apoi a doua zi trec pe la Sfântul Mina la Unirii şi îi dau Părintelui care oficia rugăciunea acatistului pentru credincioși lănțișorul meu şi îl pune la icoană așa cum am promis. Părintele mă binecuvântează şi ies împăcat din Biserică.

Anul următor la întoarcerea mea la mare aflu că nu departe de locul unde s-a întâmplat evenimentul, se afla o Bisericuță din lemn cu hramul Sfântului Mina, unde am putut să istorisesc pe scurt intr-un Glosar mare şi vechi întâmplarea mea, scriind cu lacrimi in ochi, acestea udau ușor, ușor foaia pe care scriam. Era o cărţulie mare in care lumea mulţumea Sfântului în scris.

Acum după atâţia ani stau şi mă întreb cum a lucrat Sfântul Mina de tot ce am pierdut de valoare ni s-a întors întocmai cum era?  Oare ce s-a întâmplat cu cei ce au furat?  Oare au fost mustrați de Sfântul?  Oare s-au schimbat?

Întrebări cărora acum nu le pot da un răspuns, dar cu toate acestea știu că am simțit prezentă  mijlocirea şi lucrarea Sfântului Mare Mucenic Mina în acea seară, precum şi în alte ocazii, dar acele clipe îmi vor rămâne întipărite în memorie că un cadou al Sfântului.
Așa să îmi ajute Dumnezeu.

Amin
Ilie Gabriel, noiembrie 2016