E
aproape miezul nopții... Slavă lui Dumnezeu pentru această frumoasă şi
binecuvântată zi! Astăzi, 12 iulie 2016, am trăit cele mai frumoase momente din
viaţa mea.
Aş
vrea ca, înainte de toate, să îmi cer iertare Preasfintei Treimi, Maicii
Domnului, Sfântului Ierarh Nectarie, Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou,
Sfântului Ioan Rusul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Grigorie Decapolitul,
Sfântului Serafim de Sarov şi tuturor Sfinţilor pentru nepriceperea mea în a
povesti cele întâmplate şi să îmi mărturisesc recunoştinţa şi mulţumirea pentru
toate binecuvântările şi binefacerile pe care le-am primit atât eu, cât şi
familia şi cei pe care îi iubesc.
Un pelerinaj minunat
Încep
prin a povesti despre un pelerinaj pe care l-am făcut la mănăstirile din
județul Vâlcea alături de un grup de credincioși din oraş, chiar în ziua în care se face
prăznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa şi a Icoanei Maicii Domnului
Smolenskaya de la Mănăstirea Surpatele. Inițial am fost foarte neliniștit
pentru că mă gândeam că nu am ce să aduc jertfă la praznicul Maicii Domnului
din cauza situaţiei financiare dificile a familiei mele din această perioadă.
Totuși, în gând aveam mereu că Dumnezeu şi Maica Domnului vor primi, mai bine
decât orice lucru material, un suflet împovărat de o mulţime de ispite, de
patimi, de păcate, de căderi… dar dornic
de izbăvire, ajutor, iertare şi întărire pentru a merge mai departe. Astfel,
m-am decis să-mi depășesc temerile şi să nu renunţ la pelerinaj, în minte
venindu-mi istorisirea din Sfânta Evanghelie cu păcătoasa care a spălat cu
lacrimi cinstitele picioare ale Mântuitorului Hristos şi ale cărei lacrimi de
pocăinţă au fost primite ca un dar de mare preț.
În ziua pelerinajului așteptam să se afișeze rezultatele
la Bacalaureat
Am
pornit la drum în zorii zilei. Trebuie să spun că, fiind în clasa a XII-a aşteptam cu nerăbdare afişarea
rezultatelor la bacalaureat. Din anii precedenţi ştiam că rezultatele se vor
afişa în jurul orei 9:00 dimineaţa, aşa că aşteptam... iar așteptarea părea,
din cauza emoțiilor o eternitate.
Când am
ajuns la Mănăstirea Surpatele, spre surprinderea noastră, nu era foarte multă
lume (spre deosebire de anii anteriori când la hramul mănăstirii nu era loc în
biserică din cauza mulţimii credincioşilor adunaţi pentru praznicul Maicii
Domnului), nu era niciun arhiereu, iar noi am ajuns la mijlocul Sfintei
Liturghii. Ne-am aşezat la slujbă. Eu eram neliniştit pentru că rezultatele de
la examen nu apăruseră pe internet, deși trecuse de ora nouă. Tensiunea creștea
și pentru că semnalul telefonului era destul de prost, ba era, ba nu era.
Doamna
care a organizat pelerinajul mi-a spus cu foarte mult calm să mă liniştesc
pentru că rezultatele se vor afişa când vom ajunge la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Când am auzit,
primul gând care mi-a venit a fost: „N-are cum! La Mănăstirea Dintr-un Lemn vom
ajunge chiar la prânz, iar rezultatele trebuiau să se afişeze la ora 9.00. Este
imposibil! Le voi vedea până atunci!”
La
sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele ne-a ţinut o frumoasă predică legată de
importanţa sufletului, într-o lume în care se pune tot mai mult accent pe
satisfacerea nevoilor trupeşti, omul îngrijindu-se din ce în ce mai mult de
problemele vieţii cotidiene, afundându-se singur într-o mare de griji din care
singur nu poate ieşi, făcând sau mai degrabă producând un dezechilibru între
trup şi suflet, iar de suflet suntem responsabili la Judecata de Apoi. La
sfârşitul predicii am fost invitaţi de maica stareţă la o agapă frăţească, unde
maicile ne-au tratat foarte bine. Le mulţumesc pe această cale măicuţelor
pentru toată strădania, munca, sacrificiul şi efortul depuse. Între timp, eu
tot căutam rezultatele, dar… nimic.
Rezultatele se lăsau așteptate
Am
plecat de la Mănăstirea Surpatele, de unde am luat binecuvântări nenumărate, către
Mănăstirea Dintr-un Lemn. Pe drum, s-au iscat câteva contradicţii, deoarece
câţiva pelerini credeau că o să mergem şi la Mănăstirea Frăsinei, acest lucru
nefiind planificat, desigur nu a fost realizat. Era ora 11.00 când am ajuns la Mănăstirea
Dintr-un Lemn. Ne-am închinat la icoana Maicii Domnului şi pot spune că aici am
simţit o pace şi o linişte de nedescris. Am fost în biserica mare, acolo unde
am primit binecuvântare de la un părinte mai bătrân, care era foarte blând,
emanând parcă în jurul său linişte şi bucurie. Apoi, am plecat la biserica
veche Dintr-un Lemn, unde starea de bucurie nu m-a părăsit.
Trebuie
să amintesc şi faptul că mi-am aruncat privirea întâmplător în caietul
pelerinului, în care se consemnează minuni sau impresii ale pelerinilor şi am
observat scrierea unui preot cunoscut de care îmi era dor, deoarece nu-l
văzusem de mai mult timp şi la care ţin foarte mult. M-am bucurat nespus de
mult şi nu aş fi vrut să mai las acel caiet din mână, aş fi vrut să scriu și eu
ceva, dar nu ştiam ce… Într-un final, cuprins de nostalgie am lăsat caietul la
locul său şi am ieşit din biserică, meditând la cele întâmplate. Pe de o parte
eram cuprins de pacea şi bucuria pelerinajului, iar pe de altă parte de teama
şi neliniştea rezultatelor care nu mai apăreau.
La prânz am aflat și rezultatele
În
drumul spre maşină, m-am decis să nu mai intru pe telefon să verific
rezultatele. Eram deznădăjduit. În faţa maşinii, la umbră, stăteau de vorbă
şoferul şi părintele care ne însoţise în pelerinaj. Când m-au văzut m-au
întrebat de rezultate, iar eu le-am răspuns: „M-am dat bătut! Nu mai verific până
nu ajungem acasă!” Părintele, însă mi-a spus: „Păi şi dacă s-au afişat?” Cuprins
de curiozitate am verificat din nou. Era ora 12:10 şi, spre surprinderea mea,
rezultatele se afişaseră de la ora 12:00. Aveam probleme cu semnalul
telefonului şi din această cauză internetul se bloca, dar în momentul în care
s-a strâns tot grupul în jurul meu cuprins de nerăbdare să afle rezultatul am
reuşit să intru şi… minune! Am fost ADMIS cu o medie bună. Nu-mi venea să cred! Tot grupul m-a felicitat
şi m-a îmbrăţişat. Atunci, doamna care organizase pelerinajul mi-a spus: „Vezi?
Ţi-am spus că o să aflăm rezultatul la Mănăstirea Dintr-un Lemn?!”
Nu-mi venea să cred! Toate temerile şi
emoţiile mele au dispărut în acel moment. Eram așa de recunoscător pentru toate
binefacerile primite de la Preasfânta Treime, Maica Domnului, Sfântul Ierarh
Nectarie, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta
Cuvioasă Parascheva, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Serafim de Sarov şi
de la toţi Sfinţii pe care i-am chemat spre ajutorul şi luminarea minţii mele
înainte şi cât timp am fost în examen.
Simţeam
nevoia să alerg şi să strig în gura mare: „Minunat este Domnul întru Sfinţii
Săi!”, dar m-am controlat mulţumind în gând şi slăvind pe Dumnezeu şi pe
Sfinţii Săi pentru nespusa bucurie de care m-au învrednicit!
Acum aveam ce să scriu în „Caietul Pelerinului”
Am
plecat mai departe la Mănăstirea Arnota. Tot grupul era bucuros şi fericit din
pricina binecuvântărilor pe care le-am primit, atât la Mănăstirea Surpatele,
cât şi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, dar și din pricina rezultatelor bune pe
care le-am obţinut. La Arnota, am observat în geam caietul pelerinului. L-am
luat din pervaz, acolo unde era aşezat şi cu emoţie am început să consemnez
cele petrecute în pelerinaj, exprimându-mi mulţumirea şi recunoştinţa pentru
tot ajutorul primit de la Maica Domnului şi de la Sfinţii mei iubiţi. Tot aici,
m-am rugat pentru cei apropiaţi şi în special pentru tatăl meu, pentru a putea
înţelege necesitatea cercetării cât mai dese a Sfintei Biserici şi împărtăşirea
cu Sfintele Taine (el fiind încă la începutul urcuşului duhovnicesc, nu
înţelege încă care este scopul vieţii şi mijloacele prin care se poate ajunge
la atingerea acestui scop).
De la
Mănăstirea Arnota am pornit spre Mănăstirea Hurezi, unde am fost fascinat de
chipul zugrăvit pe perete al Sfântului Constantin Brâncoveanu. Era atât de
luminos, încât am avut impresia că Sfântul se află chiar în faţa mea! Avea o
privire care m-a pătruns datorită căldurii şi blândeţii din ochi, aducându-mi
aminte de tatăl meu. Privindu-l, am simţit că vrea să-mi spună: „Luptă! Nu
renunţa!”, iar acel moment m-a copleşit. A fost un moment unic pe care nu l-am
mai trăit niciodată…
Am
pornit apoi spre Mănăstirea Polovragi o mănăstire dragă sufletului meu, pentru
că vizitez încă din copilărie. Poate de aici şi dragostea pe care i-o port.
Ajunși la mănăstire am primit binecuvântări de la părintele Daniel de la Frăsinei
care se afla în vizită la Polovragi şi care s-a bucurat de întâlnirea cu noi. Se
pare că până la urmă, dacă nu am ajuns noi la Frăsinei pentru binecuvântare, a
venit binecuvântarea de la Frăsinei prin intermediul părintelui Daniel la noi!
Tot grupul s-a bucurat de această întâlnire, slăvind pe Dumnezeu pentru grija Sa faţă de noi.
Tatăl meu a cerut chiar el o iconiță cu Maica Domnului
Spre
seară, târziu am ajuns acasă și le-am povestit părinţilor mei cele întâmplate, iar
ei m-au felicitat pentru rezultatele obţinute. Am început apoi să le arăt o
parte din pozele pe care le-am făcut în pelerinaj arătându-le şi iconițele pe
care le-am cumpărat de la mănăstiri. Tatăl meu m-a surprins prin faptul că mi-a
cerut o iconiţă cu Maica Domnului Smolenskaya să o ducă la el la serviciu.
Desigur că i-am dat-o, de îndată și m-am bucurat în gând de cât de repede
lucrează Maica Domnului.
Poate
ce v-am povestit nu are nicio însemnătate pentru voi, dar pentru mine toate au
fost adevărate clipe de bucurie duhovnicească, văzând răspunsul şi ajutorul la
cererile pe care le-am adresat Sfinţilor Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul,
Serafim de Sarov, Grigorie Decapolitul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Maicii
Domnului şi Preasfintei Treimi, pentru reuşita la examen, înţelegerea în
familie, întărirea credinţei şi pentru pace şi linişte.
Am
trecut printr-o perioadă stresantă şi grea, în care numai în braţele Sfinţilor
mi-am putut găsi odihna după care tânjea sufletul meu… Aceste minuni şi
întâmplări au însemnat enorm pentru mine, m-au făcut să înţeleg că Sfinţii sar
repede în ajutor celor ce cer, fiindu-le călăuze şi luminători.
Slavă
lui Dumnezeu pentru toate!
Alexandru-Cristian
păcătosul,
Iulie
2016