marți, 28 februarie 2017

Într-o perioadă stresantă şi grea, numai în braţele Sfinţilor mi-am putut găsi odihna după care tânjea sufletul meu


E aproape miezul nopții... Slavă lui Dumnezeu pentru această frumoasă şi binecuvântată zi! Astăzi, 12 iulie 2016, am trăit cele mai frumoase momente din viaţa mea.

Aş vrea ca, înainte de toate, să îmi cer iertare Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Nectarie, Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântului Ioan Rusul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Grigorie Decapolitul, Sfântului Serafim de Sarov şi tuturor Sfinţilor pentru nepriceperea mea în a povesti cele întâmplate şi să îmi mărturisesc recunoştinţa şi mulţumirea pentru toate binecuvântările şi binefacerile pe care le-am primit atât eu, cât şi familia şi cei pe care îi iubesc.

Un pelerinaj minunat

Încep prin a povesti despre un pelerinaj pe care l-am făcut la mănăstirile din județul Vâlcea alături de un grup de credincioși  din oraş, chiar în ziua în care se face prăznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa şi a Icoanei Maicii Domnului Smolenskaya de la Mănăstirea Surpatele. Inițial am fost foarte neliniștit pentru că mă gândeam că nu am ce să aduc jertfă la praznicul Maicii Domnului din cauza situaţiei financiare dificile a familiei mele din această perioadă. Totuși, în gând aveam mereu că Dumnezeu şi Maica Domnului vor primi, mai bine decât orice lucru material, un suflet împovărat de o mulţime de ispite, de patimi, de păcate, de căderi… dar  dornic de izbăvire, ajutor, iertare şi întărire pentru a merge mai departe. Astfel, m-am decis să-mi depășesc temerile şi să nu renunţ la pelerinaj, în minte venindu-mi istorisirea din Sfânta Evanghelie cu păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele picioare ale Mântuitorului Hristos şi ale cărei lacrimi de pocăinţă au fost primite ca un dar de mare preț.

În ziua pelerinajului așteptam să se afișeze rezultatele la Bacalaureat

Am pornit la drum în zorii zilei. Trebuie să spun că, fiind în clasa a  XII-a aşteptam cu nerăbdare afişarea rezultatelor la bacalaureat. Din anii precedenţi ştiam că rezultatele se vor afişa în jurul orei 9:00 dimineaţa, aşa că aşteptam... iar așteptarea părea, din cauza emoțiilor o eternitate.

Când am ajuns la Mănăstirea Surpatele, spre surprinderea noastră, nu era foarte multă lume (spre deosebire de anii anteriori când la hramul mănăstirii nu era loc în biserică din cauza mulţimii credincioşilor adunaţi pentru praznicul Maicii Domnului), nu era niciun arhiereu, iar noi am ajuns la mijlocul Sfintei Liturghii. Ne-am aşezat la slujbă. Eu eram neliniştit pentru că rezultatele de la examen nu apăruseră pe internet, deși trecuse de ora nouă. Tensiunea creștea și pentru că semnalul telefonului era destul de prost, ba era, ba nu era.
Doamna care a organizat pelerinajul mi-a spus cu foarte mult calm să mă liniştesc pentru că rezultatele se vor afişa când vom ajunge la  Mănăstirea Dintr-un Lemn. Când am auzit, primul gând care mi-a venit a fost: „N-are cum! La Mănăstirea Dintr-un Lemn vom ajunge chiar la prânz, iar rezultatele trebuiau să se afişeze la ora 9.00. Este imposibil! Le voi vedea până atunci!”
La sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele ne-a ţinut o frumoasă predică legată de importanţa sufletului, într-o lume în care se pune tot mai mult accent pe satisfacerea nevoilor trupeşti, omul îngrijindu-se din ce în ce mai mult de problemele vieţii cotidiene, afundându-se singur într-o mare de griji din care singur nu poate ieşi, făcând sau mai degrabă producând un dezechilibru între trup şi suflet, iar de suflet suntem responsabili la Judecata de Apoi. La sfârşitul predicii am fost invitaţi de maica stareţă la o agapă frăţească, unde maicile ne-au tratat foarte bine. Le mulţumesc pe această cale măicuţelor pentru toată strădania, munca, sacrificiul şi efortul depuse. Între timp, eu tot căutam rezultatele, dar… nimic.

Rezultatele se lăsau așteptate

Am plecat de la Mănăstirea Surpatele, de unde am luat binecuvântări nenumărate, către Mănăstirea Dintr-un Lemn. Pe drum, s-au iscat câteva contradicţii, deoarece câţiva pelerini credeau că o să mergem şi la Mănăstirea Frăsinei, acest lucru nefiind planificat, desigur nu a fost realizat. Era ora 11.00 când am ajuns la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Ne-am închinat la icoana Maicii Domnului şi pot spune că aici am simţit o pace şi o linişte de nedescris. Am fost în biserica mare, acolo unde am primit binecuvântare de la un părinte mai bătrân, care era foarte blând, emanând parcă în jurul său linişte şi bucurie. Apoi, am plecat la biserica veche Dintr-un Lemn, unde starea de bucurie nu m-a părăsit.
Trebuie să amintesc şi faptul că mi-am aruncat privirea întâmplător în caietul pelerinului, în care se consemnează minuni sau impresii ale pelerinilor şi am observat scrierea unui preot cunoscut de care îmi era dor, deoarece nu-l văzusem de mai mult timp şi la care ţin foarte mult. M-am bucurat nespus de mult şi nu aş fi vrut să mai las acel caiet din mână, aş fi vrut să scriu și eu ceva, dar nu ştiam ce… Într-un final, cuprins de nostalgie am lăsat caietul la locul său şi am ieşit din biserică, meditând la cele întâmplate. Pe de o parte eram cuprins de pacea şi bucuria pelerinajului, iar pe de altă parte de teama şi neliniştea rezultatelor care nu mai apăreau.

La prânz am aflat și rezultatele

În drumul spre maşină, m-am decis să nu mai intru pe telefon să verific rezultatele. Eram deznădăjduit. În faţa maşinii, la umbră, stăteau de vorbă şoferul şi părintele care ne însoţise în pelerinaj. Când m-au văzut m-au întrebat de rezultate, iar eu le-am răspuns: „M-am dat bătut! Nu mai verific până nu ajungem acasă!” Părintele, însă mi-a spus: „Păi şi dacă s-au afişat?” Cuprins de curiozitate am verificat din nou. Era ora 12:10 şi, spre surprinderea mea, rezultatele se afişaseră de la ora 12:00. Aveam probleme cu semnalul telefonului şi din această cauză internetul se bloca, dar în momentul în care s-a strâns tot grupul în jurul meu cuprins de nerăbdare să afle rezultatul am reuşit să intru şi… minune! Am fost ADMIS cu o medie bună.   Nu-mi venea să cred! Tot grupul m-a felicitat şi m-a îmbrăţişat. Atunci, doamna care organizase pelerinajul mi-a spus: „Vezi? Ţi-am spus că o să aflăm rezultatul la Mănăstirea Dintr-un Lemn?!”
 Nu-mi venea să cred! Toate temerile şi emoţiile mele au dispărut în acel moment. Eram așa de recunoscător pentru toate binefacerile primite de la Preasfânta Treime, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Serafim de Sarov şi de la toţi Sfinţii pe care i-am chemat spre ajutorul şi luminarea minţii mele înainte şi cât timp am fost în examen.
Simţeam nevoia să alerg şi să strig în gura mare: „Minunat este Domnul întru Sfinţii Săi!”, dar m-am controlat mulţumind în gând şi slăvind pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Săi pentru nespusa bucurie de care m-au învrednicit!

Acum aveam ce să scriu în „Caietul Pelerinului”

Am plecat mai departe la Mănăstirea Arnota. Tot grupul era bucuros şi fericit din pricina binecuvântărilor pe care le-am primit, atât la Mănăstirea Surpatele, cât şi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, dar și din pricina rezultatelor bune pe care le-am obţinut. La Arnota, am observat în geam caietul pelerinului. L-am luat din pervaz, acolo unde era aşezat şi cu emoţie am început să consemnez cele petrecute în pelerinaj, exprimându-mi mulţumirea şi recunoştinţa pentru tot ajutorul primit de la Maica Domnului şi de la Sfinţii mei iubiţi. Tot aici, m-am rugat pentru cei apropiaţi şi în special pentru tatăl meu, pentru a putea înţelege necesitatea cercetării cât mai dese a Sfintei Biserici şi împărtăşirea cu Sfintele Taine (el fiind încă la începutul urcuşului duhovnicesc, nu înţelege încă care este scopul vieţii şi mijloacele prin care se poate ajunge la atingerea acestui scop).

De la Mănăstirea Arnota am pornit spre Mănăstirea Hurezi, unde am fost fascinat de chipul zugrăvit pe perete al Sfântului Constantin Brâncoveanu. Era atât de luminos, încât am avut impresia că Sfântul se află chiar în faţa mea! Avea o privire care m-a pătruns datorită căldurii şi blândeţii din ochi, aducându-mi aminte de tatăl meu. Privindu-l, am simţit că vrea să-mi spună: „Luptă! Nu renunţa!”, iar acel moment m-a copleşit. A fost un moment unic pe care nu l-am mai trăit niciodată…

Am pornit apoi spre Mănăstirea Polovragi o mănăstire dragă sufletului meu, pentru că vizitez încă din copilărie. Poate de aici şi dragostea pe care i-o port. Ajunși la mănăstire am primit binecuvântări de la părintele Daniel de la Frăsinei care se afla în vizită la Polovragi şi care s-a bucurat de întâlnirea cu noi. Se pare că până la urmă, dacă nu am ajuns noi la Frăsinei pentru binecuvântare, a venit binecuvântarea de la Frăsinei prin intermediul părintelui Daniel la noi! Tot grupul s-a bucurat de această întâlnire, slăvind pe Dumnezeu pentru grija Sa  faţă de noi.

Tatăl meu a cerut chiar el o iconiță cu Maica Domnului

Spre seară, târziu am ajuns acasă și le-am povestit părinţilor mei cele întâmplate, iar ei m-au felicitat pentru rezultatele obţinute. Am început apoi să le arăt o parte din pozele pe care le-am făcut în pelerinaj arătându-le şi iconițele pe care le-am cumpărat de la mănăstiri. Tatăl meu m-a surprins prin faptul că mi-a cerut o iconiţă cu Maica Domnului Smolenskaya să o ducă la el la serviciu. Desigur că i-am dat-o, de îndată și m-am bucurat în gând de cât de repede lucrează Maica Domnului.

Poate ce v-am povestit nu are nicio însemnătate pentru voi, dar pentru mine toate au fost adevărate clipe de bucurie duhovnicească, văzând răspunsul şi ajutorul la cererile pe care le-am adresat Sfinţilor Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul, Serafim de Sarov, Grigorie Decapolitul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Maicii Domnului şi Preasfintei Treimi, pentru reuşita la examen, înţelegerea în familie, întărirea credinţei şi pentru pace şi linişte.

Am trecut printr-o perioadă stresantă şi grea, în care numai în braţele Sfinţilor mi-am putut găsi odihna după care tânjea sufletul meu… Aceste minuni şi întâmplări au însemnat enorm pentru mine, m-au făcut să înţeleg că Sfinţii sar repede în ajutor celor ce cer, fiindu-le călăuze şi luminători.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Alexandru-Cristian păcătosul,

Iulie 2016  

luni, 27 februarie 2017

Cum a devenit Sfântul Efrem cel Nou ocrotitorul vieții mele



Scriu aceste rânduri în cinstea Sfântului Efrem cel Nou, ca mărturie a faptului ca el este lucrător, ne vede, ne ascultă rugăciunile și ne ajută.

Nu credeam că Sfinții sunt atât de aproape de noi

Înainte de a-l cunoaște pe Sfântul Efrem cel Nou, nu credeam că Sfinții sunt atât de aproape de noi. Nu obișnuiam să mă rog lor. Mă gândeam că nu mă vor ajuta pe mine, pentru că nu sunt vrednică.  

M-am rugat la un moment dat, într-o perioadă de disperare, Sfântului Stelian. Mă rugam să mă ajute să am și eu măcar un copilaș sănătos pe pământ (am avut o fetiță, care a plecat la Domnul), dar pentru că nu am mai rămas însărcinată, am renunțat la a mă ruga Sfântului. Mă gândeam că, probabil, ajută doar oamenii mai evlavioși, mai drepți, mai buni.  

Au trecut anii, dar nu am încetat să sper și uneori să mai trimit câte o rugăciune către cer.

Pe Sfântul Efrem cel Nou l-am descoperit în urma căutărilor mele, pe internet

În aprilie 2014, chiar în ziua de Florii, în drum spre biserică am simțit nevoia să caut pe internet o rugăciune pentru dobândire de copilași, pe care să o citesc după ce se termină slujba. Așa am găsit „Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou”. Dar pentru că nu știam nimic despre acest Sfânt, am încercat o altă căutare. Toate link-urile găsite mă duceau spre același lucru. Am ajuns la destinație și am închis internetul, fără să doresc să citesc rugăciunea către Sfântul Efrem, pentru că nu auzisem niciodată de numele lui, până atunci.

În biserică, m-am așezat lângă pangar ca să ascult slujba. La un moment dat mi-am aruncat ochii pe masa cu cărți și am văzut, exact în mijloc, o carte care se numea: „Minuni ale Sfântului Efrem cu copii născuți și nenăscuți” „Din nou? Același Sfânt?!”, mă miram. Am cumpărat-o iar după slujbă am ieșit afară și am început să o răsfoiesc. Acolo am citit că moaștele întregi ale Sfântului Efrem sunt în Grecia. Primul gând a fost că nu am o icoană a Sfântului Efrem, că Sfintele sale moaște sunt prea departe de mine și că probabil, cine știe când voi reuși să ajung să mă închin lor, așa că mai bine mă voi mai ruga din când în când tot la Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor.

Dar nu am terminat bine gândul că în curtea bisericii am zărit o construcție nouă: o bisericuță albă, frumoasă, în miniatură, care îmi plăcea foarte mult. Înăuntru ardea o candelă. M-am apropiat să o văd mai bine iar când am ajuns în dreptul ei... pentru un moment am uitat să respir. Era un loc de închinare către Sfântul Efrem cel Nou, chiar cu iconița lui, acolo. Deci aveam și unde să mă rog… ceea ce m-a încurajat să-i acord mai multă atenție acestui sfânt.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a văzut căutarea și „m-a chemat” la el

Am revenit să mă închin la acea bisericuță de Paște și apoi, de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai 2014. Curiozitatea m-a împins să caut tot pe internet dacă nu există cumva și în România vreo părticică din moaștele sale. Așa am aflat că Mănăstirea Chiajna, de lângă București are o părticică din moaștele Sfântului Efrem. Dar părea destul de greu să ajung acolo. În niciun caz nu aveam cum să mă încumet singură.

În aceeași zi, o colegă care știa că mi-e drag acest Sfânt mi-a spus așa: „Sâmbătă merg la Chiajna cu cumnata mea, la moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Nu vrei sa mergi cu noi?” Și așa am ajuns să mă închin la moaștele noului meu prieten.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a arătat că vrea să-i cer ajutorul citindu-i acatistul

O lună mai târziu stăteam pe o terasă și mă gândeam că n-am mai citit demult Acatistul Sfântului Efrem. M-am răzgândit însă, știind că trebuie să găsesc o ocupație drăguță pentru un copilaș de care aveam grijă și am început să caut pe internet filmulețe cu origami. Am găsit o inimioară făcută în stil origami și am apăsat pe imagine, să văd un filmuleț cu modul în care se realizează. S-a deschis însă o pagină care nu avea nicio legătură cu origami. Scria așa: „Recomandări de vizionat - Acatistul Sfântului Efrem, Paraclisul Sfântului Efrem și iar Acatistul Sfântului, citit de un preot”. Atât și nimic mai mult pe pagina aceea. Atunci am înțeles că Sfântul Efrem era acolo, cu mine și că mă încurajează să-i citesc acatistul și să-i cer ajutorul...

Eu l-am rugat să-mi fie Sfânt ocrotitor, să rămână cu mine tot restul vieții mele, să mă întărească în credință, să aibă grijă de sufletul meu și, când o să fie timpul, să mă ducă acolo unde sper să ajungem cu toții: acasă, în brațele lui Dumnezeu.

Sfântul Efrem a rânduit să ajung și în Grecia, la Nea Makri

În luna septembrie a anului 2014 mi s-a mai întâmplat un lucru minunat: o prietenă mi-a propus să mergem împreună în Grecia, să ne rugăm Sfinților. Era în plan să ajungem și la Sfântul Efrem cel Nou. Am acceptat pentru că îmi doream tare mult să ajung la Moaștele Sfântului. Astfel, în data de 20 septembrie 2014, am avut fericirea să urc pe Colina Neprihăniților, pe drumul care ducea la Sfântul meu ocrotitor.

Eram bucuroasă, dar aveam și emoții. Nu numai pentru că urma să văd cu ochii mei ceea ce doar citisem, dar și pentru că, recunosc, am teamă de oseminte și mă gândeam că o să îmi fie frică să mă uit la cele ale Sfântului Efrem cel Nou. Nu s-a întâmplat deloc așa. Când am intrat acolo era atâta pace… Am văzut  mai întâi copacul, un dud bătrân pe care a fost răstignit Sfântul Efrem. Nu-mi venea să cred că este în fața ochilor mei. Alături e o icoană în mărime naturală.

Apoi am intrat în biserică, unde se află racla cu moaștele întregi ale Sfântului Efrem. Am pășit cu teamă înăuntru, dar nu am simțit decât blândețe și pace atunci când l-am privit. Și… aș fi vrut să nu plec așa curând de acolo. Am văzut apoi și mormântul Maicii Macaria, cea care a descoperit moaștele Sfântului Efrem.


Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mulțumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru șansa de a ajunge, într-un timp atât de scurt de când l-am cunoscut, să mă închin Moaștelor Sale. Chiar la Sfântul "acasă", în Nea Makri. Mă gândesc la faptul că sunt oameni care se chinuie mult să aibă măcar o picătură din uleiul din candelă sau să ajungă acolo și mie… mi s-au dăruit toate, deși cu siguranță nu sunt vrednică de ele.

Dar știu că Sfântul a venit la mine ca să mă ajute și știu că toate îmi sunt de folos. Și nu pot decât să mulțumesc din toata inima mea și să mă rog și să sper că o să reușesc să las aceste daruri să mă conducă pe calea credinței și a iubirii de Dumnezeu.

Aș vrea să mai spun ceva despre perioada în care l-am cunoscut. Nu știu dacă Sfântul Efrem a ales aceste momente sau nu, dar mie nu mi se par întâmplătoare. Sfântul Efrem a fost prins de către prigonitori când împlinea 41 de ani, eu aveam 41 de ani și 2 luni când am auzit pentru prima dată acest nume. Sfântul Efrem cel Nou a adormit în Domnul la 41 ani, 7 luni și 3 săptămâni, eu am ajuns să mă închin la moaștele lui la 41 ani, 7 luni și 2 săptămâni.

Sfântul Efrem cel Nou e acum prietenul meu

Aceasta este povestea felului în care, e și greu să explic, pentru mine un Sfânt a trecut din planul îndepărtat în cel apropiat, mi-a devenit ocrotitor, prieten, mijlocitor în rugăciune.

Sfântul Efrem cel Nou nu mai e acum pentru mine, doar o poveste. Îl simt prezent în viața mea. Îi mulțumesc Sfântului pentru că a murit mărturisindu-și credința, pentru că ne ajută să deschidem ochii sufletelor ca să vedem Lumina lui Dumnezeu și pentru că m-a căutat ca să îmi fie aproape, în ciuda îndoielilor mele,  a păcatelor și a credinței firave.

Mulțumesc, Sfinte Efrem, pentru că «ai venit» la mine! Și fie ca, prin puterea minunată a rugăciunilor și a pildei tale, să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!

Angela Emanuela V., București
octombrie 2015

sâmbătă, 25 februarie 2017

Dumnezeu lucrează prin sfinți


Aș vrea să mărturisesc și eu ajutorul  primit de la Sfântul Efrem cel Nou.

L-am cunoscut pe acest Sfânt grabnic ajutător în luna mai, anul trecut și    m-am hotărât să-i citesc acatistul timp de 40 de zile. Îmi doream un loc de muncă. Astfel, după două săptămâni am auzit în vis o voce care a spus: „Mucenicul din Nea Makri”.

E foarte greu să-mi amintesc toate minunile pe care Sfântul Efrem le-a făcut pentru mine, pentru că sunt multe. Întotdeauna m-a auzit și m-a ajutat exact așa cum îl rugam. Mare e puterea lui Dumnezeu prin Sfinții Săi!

Am adormit într-o zi câteva minute și am avut impresia că am visat-o pe Maica Domnului care îmi spunea o rugăciune și parcă o scria pe o foaie, dar nu îmi amintesc niciun cuvânt. În schimb, la trezire mi-a rămas întipărită în minte, vocea care mi-a spus: „Laudă pe Dumnezeu și Sfinții vor fi lăudați!”

Așa mi-am dat seama că eu vorbeam mereu despre Sfântul Efrem cel Nou și despre puterea și ajutorul Său grabnic, dar niciodată nu spuneam că ajutorul a venit prin puterea și voia lui Dumnezeu.

Nu Îl lăudam pe Dumnezeu. La asta se referea cred vocea din vis.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate și slavă Ție, Doamne, pentru Sfântul Efrem pe care ni L-ai dat nouă spre ajutor!

Mădălina Sandu,
ianuarie 2017

marți, 21 februarie 2017

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!


De mult timp doresc să scriu această mărturie despre ajutorul minunat și constant oferit mie, păcătoasei, familiei mele și prietenilor de Bunul Dumnezeu, de către Măicuța Domnului și de toți Sfinții.

Mulțumesc din tot sufletul lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Mare Ierarh Nicolae, Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou și tuturor Sfinților pentru ajutorul dat în fiecare clipă a vieții mele. 
                                                        
Dumnezeu mi-a dăruit nu doar un timpan nou, ci și auzul și vindecarea fără sechele

O mare minune, o vindecare dăruită mie a fost refacerea timpanului meu stâng, pe care în urmă cu șase ani l-am perforat cu un bețigaș de urechi, din neatenție. Deși am pierdut atunci mai bine de trei sferturi din timpan, deși medicii mi-au spus că este absolut necesară o intervenție chirurgicală de refacere a acestuia, în ciuda riscurilor de suprainfecție pe care mărturisesc sincer, nu le conștientizez nici măcar acum, totuși Dumnezeu, Măicuța Sfântă, Sfântul Înger Păzitor și Sfinții toți m-au ajutat.

Mi-au scos în cale doctori extrem de buni și blânzi, care au fost de acord să mă aștepte și să nu mă opereze, deoarece eu speram că timpanul se va reface. Trebuie să precizez că asemenea refaceri despre care citisem eu pe internet sunt posibile doar în cazurile unor mici perforații. 

Dumnezeu mi-a dăruit nu doar un timpan nou, ci și auzul și vindecarea fără sechele. Pentru că exista riscul ca în ciuda refacerii timpanului, auzul să nu revină. Mulțumirile mele sunt prea mici pentru ceea ce am trăit.

De asemenea, în urmă cu doi ani, Sfântul Mare Ierarh Nicolae m-a ajutat ca de ziua lui să mă împac cu Domnul prin primirea Sfintei Împărtășanii, după foarte mult timp în care am fost departe de Biserică, deși nu de credință.

Sfântul Efrem cel Nou m-a scăpat de stările de anxietate

Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou mi-a fost și îmi este alături liniștindu-mă și alungând de la mine stările de deprimare și anxietate, oferindu-mi sprijinul necesar pentru desfășurarea activităților zilnice. El m-a salvat mereu, din încurcături mari sau mici, chiar dacă eu nu mai vedeam nicio soluție.

De exemplu, stabilisem o întâlnire cu un grup pentru a vizita un obiectiv în cadrul programului „Școala altfel”. Ulterior, datele programării s-au schimbat, fără ca eu să fi fost anunțată. Totuși, Sfântul a făcut să mă pot întâlni cu o parte din grup, i-a scos pur și simplu pe elevi în calea mea (ei veniseră să viziteze un muzeu alăturat, care nu avea program cu publicul în acea zi). Astfel, am putut să vizităm ce stabilisem inițial.  

Datorită bunătății sale, Sfântul mi-a dăruit să simt mireasma minunată în timp ce mă închinam la racla cu Papucelul Său, adusă cu ocazia lansării cărții „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor".  Un dar neprețuit pentru care nu cred că îmi ajunge o viață să-i mulțumesc!

Pe lângă  susținerea sufletească,  Sfântul m-a ajutat în urmă cu un an, pe 14 septembrie 2015, chiar de ziua lui de naștere, să trec cu bine un examen extrem de greu: admiterea la doctorat.

De asemenea, îmi ajută familia și prietenii în probleme de sănătate, l-a sprijinit pe fratele meu să obțină o bursă de cercetare și, în general, ne este alături pentru a ne liniști. 

Acestea sunt doar câteva exemple de situații, pe care le-am așternut aici din recunoștință și din dorința de a trimite o încurajare celor care poate nu mai văd pe moment o soluție la probleme apăsătoare. Soluțiile adevărate există și vin de la Bunul Dumnezeu, de la Măicuța Domnului și de la Sfinți. 

Mulțumirile mele sunt prea mici, dar le aduc din tot sufletul. Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi! Cred, Doamne, ajută necredinței mele! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Lavinia Drăgan, București

decembrie 2016