Cum a devenit Sfântul Efrem cel Nou ocrotitorul vieții mele

Scriu aceste rânduri în cinstea Sfântului Efrem cel Nou, ca mărturie a faptului ca el este lucrător, ne vede, ne ascultă rugăciunile și ne ajută.

Nu credeam că Sfinții sunt atât de aproape de noi

Înainte de a-l cunoaște pe Sfântul Efrem cel Nou, nu credeam că Sfinții sunt atât de aproape de noi. Nu obișnuiam să mă rog lor. Mă gândeam că nu mă vor ajuta pe mine, pentru că nu sunt vrednică.  

M-am rugat la un moment dat, într-o perioadă de disperare, Sfântului Stelian. Mă rugam să mă ajute să am și eu măcar un copilaș sănătos pe pământ (am avut o fetiță, care a plecat la Domnul), dar pentru că nu am mai rămas însărcinată, am renunțat la a mă ruga Sfântului. Mă gândeam că, probabil, ajută doar oamenii mai evlavioși, mai drepți, mai buni.  

Au trecut anii, dar nu am încetat să sper și uneori să mai trimit câte o rugăciune către cer.

Pe Sfântul Efrem cel Nou l-am descoperit în urma căutărilor mele, pe internet

În aprilie 2014, chiar în ziua de Florii, în drum spre biserică am simțit nevoia să caut pe internet o rugăciune pentru dobândire de copilași, pe care să o citesc după ce se termină slujba. Așa am găsit „Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou”. Dar pentru că nu știam nimic despre acest Sfânt, am încercat o altă căutare. Toate link-urile găsite mă duceau spre același lucru. Am ajuns la destinație și am închis internetul, fără să doresc să citesc rugăciunea către Sfântul Efrem, pentru că nu auzisem niciodată de numele lui, până atunci.

În biserică, m-am așezat lângă pangar ca să ascult slujba. La un moment dat mi-am aruncat ochii pe masa cu cărți și am văzut, exact în mijloc, o carte care se numea: „Minuni ale Sfântului Efrem cu copii născuți și nenăscuți” „Din nou? Același Sfânt?!”, mă miram. Am cumpărat-o iar după slujbă am ieșit afară și am început să o răsfoiesc. Acolo am citit că moaștele întregi ale Sfântului Efrem sunt în Grecia. Primul gând a fost că nu am o icoană a Sfântului Efrem, că Sfintele sale moaște sunt prea departe de mine și că probabil, cine știe când voi reuși să ajung să mă închin lor, așa că mai bine mă voi mai ruga din când în când tot la Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor.

Dar nu am terminat bine gândul că în curtea bisericii am zărit o construcție nouă: o bisericuță albă, frumoasă, în miniatură, care îmi plăcea foarte mult. Înăuntru ardea o candelă. M-am apropiat să o văd mai bine iar când am ajuns în dreptul ei... pentru un moment am uitat să respir. Era un loc de închinare către Sfântul Efrem cel Nou, chiar cu iconița lui, acolo. Deci aveam și unde să mă rog… ceea ce m-a încurajat să-i acord mai multă atenție acestui sfânt.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a văzut căutarea și „m-a chemat” la el

Am revenit să mă închin la acea bisericuță de Paște și apoi, de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai 2014. Curiozitatea m-a împins să caut tot pe internet dacă nu există cumva și în România vreo părticică din moaștele sale. Așa am aflat că Mănăstirea Chiajna, de lângă București are o părticică din moaștele Sfântului Efrem. Dar părea destul de greu să ajung acolo. În niciun caz nu aveam cum să mă încumet singură.

În aceeași zi, o colegă care știa că mi-e drag acest Sfânt mi-a spus așa: „Sâmbătă merg la Chiajna cu cumnata mea, la moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Nu vrei sa mergi cu noi?” Și așa am ajuns să mă închin la moaștele noului meu prieten.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a arătat că vrea să-i cer ajutorul citindu-i acatistul

O lună mai târziu stăteam pe o terasă și mă gândeam că n-am mai citit demult Acatistul Sfântului Efrem. M-am răzgândit însă, știind că trebuie să găsesc o ocupație drăguță pentru un copilaș de care aveam grijă și am început să caut pe internet filmulețe cu origami. Am găsit o inimioară făcută în stil origami și am apăsat pe imagine, să văd un filmuleț cu modul în care se realizează. S-a deschis însă o pagină care nu avea nicio legătură cu origami. Scria așa: „Recomandări de vizionat - Acatistul Sfântului Efrem, Paraclisul Sfântului Efrem și iar Acatistul Sfântului, citit de un preot”. Atât și nimic mai mult pe pagina aceea. Atunci am înțeles că Sfântul Efrem era acolo, cu mine și că mă încurajează să-i citesc acatistul și să-i cer ajutorul...

Eu l-am rugat să-mi fie Sfânt ocrotitor, să rămână cu mine tot restul vieții mele, să mă întărească în credință, să aibă grijă de sufletul meu și, când o să fie timpul, să mă ducă acolo unde sper să ajungem cu toții: acasă, în brațele lui Dumnezeu.

Sfântul Efrem a rânduit să ajung și în Grecia, la Nea Makri

În luna septembrie a anului 2014 mi s-a mai întâmplat un lucru minunat: o prietenă mi-a propus să mergem împreună în Grecia, să ne rugăm Sfinților. Era în plan să ajungem și la Sfântul Efrem cel Nou. Am acceptat pentru că îmi doream tare mult să ajung la Moaștele Sfântului. Astfel, în data de 20 septembrie 2014, am avut fericirea să urc pe Colina Neprihăniților, pe drumul care ducea la Sfântul meu ocrotitor.

Eram bucuroasă, dar aveam și emoții. Nu numai pentru că urma să văd cu ochii mei ceea ce doar citisem, dar și pentru că, recunosc, am teamă de oseminte și mă gândeam că o să îmi fie frică să mă uit la cele ale Sfântului Efrem cel Nou. Nu s-a întâmplat deloc așa. Când am intrat acolo era atâta pace… Am văzut  mai întâi copacul, un dud bătrân pe care a fost răstignit Sfântul Efrem. Nu-mi venea să cred că este în fața ochilor mei. Alături e o icoană în mărime naturală.

Apoi am intrat în biserică, unde se află racla cu moaștele întregi ale Sfântului Efrem. Am pășit cu teamă înăuntru, dar nu am simțit decât blândețe și pace atunci când l-am privit. Și… aș fi vrut să nu plec așa curând de acolo. Am văzut apoi și mormântul Maicii Macaria, cea care a descoperit moaștele Sfântului Efrem.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mulțumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru șansa de a ajunge, într-un timp atât de scurt de când l-am cunoscut, să mă închin Moaștelor Sale. Chiar la Sfântul "acasă", în Nea Makri. Mă gândesc la faptul că sunt oameni care se chinuie mult să aibă măcar o picătură din uleiul din candelă sau să ajungă acolo și mie… mi s-au dăruit toate, deși cu siguranță nu sunt vrednică de ele.

Dar știu că Sfântul a venit la mine ca să mă ajute și știu că toate îmi sunt de folos. Și nu pot decât să mulțumesc din toata inima mea și să mă rog și să sper că o să reușesc să las aceste daruri să mă conducă pe calea credinței și a iubirii de Dumnezeu.

Aș vrea să mai spun ceva despre perioada în care l-am cunoscut. Nu știu dacă Sfântul Efrem a ales aceste momente sau nu, dar mie nu mi se par întâmplătoare. Sfântul Efrem a fost prins de către prigonitori când împlinea 41 de ani, eu aveam 41 de ani și 2 luni când am auzit pentru prima dată acest nume. Sfântul Efrem cel Nou a adormit în Domnul la 41 ani, 7 luni și 3 săptămâni, eu am ajuns să mă închin la moaștele lui la 41 ani, 7 luni și 2 săptămâni.

Sfântul Efrem cel Nou e acum prietenul meu

Aceasta este povestea felului în care, e și greu să explic, pentru mine un Sfânt a trecut din planul îndepărtat în cel apropiat, mi-a devenit ocrotitor, prieten, mijlocitor în rugăciune.

Sfântul Efrem cel Nou nu mai e acum pentru mine, doar o poveste. Îl simt prezent în viața mea. Îi mulțumesc Sfântului pentru că a murit mărturisindu-și credința, pentru că ne ajută să deschidem ochii sufletelor ca să vedem Lumina lui Dumnezeu și pentru că m-a căutat ca să îmi fie aproape, în ciuda îndoielilor mele,  a păcatelor și a credinței firave.

Mulțumesc, Sfinte Efrem, pentru că «ai venit» la mine! Și fie ca, prin puterea minunată a rugăciunilor și a pildei tale, să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!

Angela Emanuela V., București

octombrie 2015