Într-o perioadă stresantă şi grea, numai în braţele Sfinţilor mi-am putut găsi odihna după care tânjea sufletul meu

E aproape miezul nopții... Slavă lui Dumnezeu pentru această frumoasă şi binecuvântată zi! Astăzi, 12 iulie 2016, am trăit cele mai frumoase momente din viaţa mea.

Aş vrea ca, înainte de toate, să îmi cer iertare Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Nectarie, Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântului Ioan Rusul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Grigorie Decapolitul, Sfântului Serafim de Sarov şi tuturor Sfinţilor pentru nepriceperea mea în a povesti cele întâmplate şi să îmi mărturisesc recunoştinţa şi mulţumirea pentru toate binecuvântările şi binefacerile pe care le-am primit atât eu, cât şi familia şi cei pe care îi iubesc.

Un pelerinaj minunat

Încep prin a povesti despre un pelerinaj pe care l-am făcut la mănăstirile din județul Vâlcea alături de un grup de credincioși  din oraş, chiar în ziua în care se face prăznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa şi a Icoanei Maicii Domnului Smolenskaya de la Mănăstirea Surpatele. Inițial am fost foarte neliniștit pentru că mă gândeam că nu am ce să aduc jertfă la praznicul Maicii Domnului din cauza situaţiei financiare dificile a familiei mele din această perioadă. Totuși, în gând aveam mereu că Dumnezeu şi Maica Domnului vor primi, mai bine decât orice lucru material, un suflet împovărat de o mulţime de ispite, de patimi, de păcate, de căderi… dar  dornic de izbăvire, ajutor, iertare şi întărire pentru a merge mai departe. Astfel, m-am decis să-mi depășesc temerile şi să nu renunţ la pelerinaj, în minte venindu-mi istorisirea din Sfânta Evanghelie cu păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele picioare ale Mântuitorului Hristos şi ale cărei lacrimi de pocăinţă au fost primite ca un dar de mare preț.

În ziua pelerinajului așteptam să se afișeze rezultatele la Bacalaureat

Am pornit la drum în zorii zilei. Trebuie să spun că, fiind în clasa a  XII-a aşteptam cu nerăbdare afişarea rezultatelor la bacalaureat. Din anii precedenţi ştiam că rezultatele se vor afişa în jurul orei 9:00 dimineaţa, aşa că aşteptam... iar așteptarea părea, din cauza emoțiilor o eternitate.

Când am ajuns la Mănăstirea Surpatele, spre surprinderea noastră, nu era foarte multă lume (spre deosebire de anii anteriori când la hramul mănăstirii nu era loc în biserică din cauza mulţimii credincioşilor adunaţi pentru praznicul Maicii Domnului), nu era niciun arhiereu, iar noi am ajuns la mijlocul Sfintei Liturghii. Ne-am aşezat la slujbă. Eu eram neliniştit pentru că rezultatele de la examen nu apăruseră pe internet, deși trecuse de ora nouă. Tensiunea creștea și pentru că semnalul telefonului era destul de prost, ba era, ba nu era.

Doamna care a organizat pelerinajul mi-a spus cu foarte mult calm să mă liniştesc pentru că rezultatele se vor afişa când vom ajunge la  Mănăstirea Dintr-un Lemn. Când am auzit, primul gând care mi-a venit a fost: „N-are cum! La Mănăstirea Dintr-un Lemn vom ajunge chiar la prânz, iar rezultatele trebuiau să se afişeze la ora 9.00. Este imposibil! Le voi vedea până atunci!”

La sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele ne-a ţinut o frumoasă predică legată de importanţa sufletului, într-o lume în care se pune tot mai mult accent pe satisfacerea nevoilor trupeşti, omul îngrijindu-se din ce în ce mai mult de problemele vieţii cotidiene, afundându-se singur într-o mare de griji din care singur nu poate ieşi, făcând sau mai degrabă producând un dezechilibru între trup şi suflet, iar de suflet suntem responsabili la Judecata de Apoi. La sfârşitul predicii am fost invitaţi de maica stareţă la o agapă frăţească, unde maicile ne-au tratat foarte bine. Le mulţumesc pe această cale măicuţelor pentru toată strădania, munca, sacrificiul şi efortul depuse. Între timp, eu tot căutam rezultatele, dar… nimic.

Rezultatele se lăsau așteptate

Am plecat de la Mănăstirea Surpatele, de unde am luat binecuvântări nenumărate, către Mănăstirea Dintr-un Lemn. Pe drum, s-au iscat câteva contradicţii, deoarece câţiva pelerini credeau că o să mergem şi la Mănăstirea Frăsinei, acest lucru nefiind planificat, desigur nu a fost realizat. Era ora 11.00 când am ajuns la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Ne-am închinat la icoana Maicii Domnului şi pot spune că aici am simţit o pace şi o linişte de nedescris. Am fost în biserica mare, acolo unde am primit binecuvântare de la un părinte mai bătrân, care era foarte blând, emanând parcă în jurul său linişte şi bucurie. Apoi, am plecat la biserica veche Dintr-un Lemn, unde starea de bucurie nu m-a părăsit.

Trebuie să amintesc şi faptul că mi-am aruncat privirea întâmplător în caietul pelerinului, în care se consemnează minuni sau impresii ale pelerinilor şi am observat scrierea unui preot cunoscut de care îmi era dor, deoarece nu-l văzusem de mai mult timp şi la care ţin foarte mult. M-am bucurat nespus de mult şi nu aş fi vrut să mai las acel caiet din mână, aş fi vrut să scriu și eu ceva, dar nu ştiam ce… Într-un final, cuprins de nostalgie am lăsat caietul la locul său şi am ieşit din biserică, meditând la cele întâmplate. Pe de o parte eram cuprins de pacea şi bucuria pelerinajului, iar pe de altă parte de teama şi neliniştea rezultatelor care nu mai apăreau.

La prânz am aflat și rezultatele

În drumul spre maşină, m-am decis să nu mai intru pe telefon să verific rezultatele. Eram deznădăjduit. În faţa maşinii, la umbră, stăteau de vorbă şoferul şi părintele care ne însoţise în pelerinaj. Când m-au văzut m-au întrebat de rezultate, iar eu le-am răspuns: „M-am dat bătut! Nu mai verific până nu ajungem acasă!” Părintele, însă mi-a spus: „Păi şi dacă s-au afişat?” Cuprins de curiozitate am verificat din nou. Era ora 12:10 şi, spre surprinderea mea, rezultatele se afişaseră de la ora 12:00. Aveam probleme cu semnalul telefonului şi din această cauză internetul se bloca, dar în momentul în care s-a strâns tot grupul în jurul meu cuprins de nerăbdare să afle rezultatul am reuşit să intru şi… minune! Am fost ADMIS cu o medie bună.   Nu-mi venea să cred! Tot grupul m-a felicitat şi m-a îmbrăţişat. Atunci, doamna care organizase pelerinajul mi-a spus: „Vezi? Ţi-am spus că o să aflăm rezultatul la Mănăstirea Dintr-un Lemn?!”

 Nu-mi venea să cred! Toate temerile şi emoţiile mele au dispărut în acel moment. Eram așa de recunoscător pentru toate binefacerile primite de la Preasfânta Treime, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Serafim de Sarov şi de la toţi Sfinţii pe care i-am chemat spre ajutorul şi luminarea minţii mele înainte şi cât timp am fost în examen.

Simţeam nevoia să alerg şi să strig în gura mare: „Minunat este Domnul întru Sfinţii Săi!”, dar m-am controlat mulţumind în gând şi slăvind pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Săi pentru nespusa bucurie de care m-au învrednicit!

Acum aveam ce să scriu în „Caietul Pelerinului”

Am plecat mai departe la Mănăstirea Arnota. Tot grupul era bucuros şi fericit din pricina binecuvântărilor pe care le-am primit, atât la Mănăstirea Surpatele, cât şi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, dar și din pricina rezultatelor bune pe care le-am obţinut. La Arnota, am observat în geam caietul pelerinului. L-am luat din pervaz, acolo unde era aşezat şi cu emoţie am început să consemnez cele petrecute în pelerinaj, exprimându-mi mulţumirea şi recunoştinţa pentru tot ajutorul primit de la Maica Domnului şi de la Sfinţii mei iubiţi. Tot aici, m-am rugat pentru cei apropiaţi şi în special pentru tatăl meu, pentru a putea înţelege necesitatea cercetării cât mai dese a Sfintei Biserici şi împărtăşirea cu Sfintele Taine (el fiind încă la începutul urcuşului duhovnicesc, nu înţelege încă care este scopul vieţii şi mijloacele prin care se poate ajunge la atingerea acestui scop).

De la Mănăstirea Arnota am pornit spre Mănăstirea Hurezi, unde am fost fascinat de chipul zugrăvit pe perete al Sfântului Constantin Brâncoveanu. Era atât de luminos, încât am avut impresia că Sfântul se află chiar în faţa mea! Avea o privire care m-a pătruns datorită căldurii şi blândeţii din ochi, aducându-mi aminte de tatăl meu. Privindu-l, am simţit că vrea să-mi spună: „Luptă! Nu renunţa!”, iar acel moment m-a copleşit. A fost un moment unic pe care nu l-am mai trăit niciodată…

Am pornit apoi spre Mănăstirea Polovragi o mănăstire dragă sufletului meu, pentru că vizitez încă din copilărie. Poate de aici şi dragostea pe care i-o port. Ajunși la mănăstire am primit binecuvântări de la părintele Daniel de la Frăsinei care se afla în vizită la Polovragi şi care s-a bucurat de întâlnirea cu noi. Se pare că până la urmă, dacă nu am ajuns noi la Frăsinei pentru binecuvântare, a venit binecuvântarea de la Frăsinei prin intermediul părintelui Daniel la noi! Tot grupul s-a bucurat de această întâlnire, slăvind pe Dumnezeu pentru grija Sa  faţă de noi.

Tatăl meu a cerut chiar el o iconiță cu Maica Domnului

Spre seară, târziu am ajuns acasă și le-am povestit părinţilor mei cele întâmplate, iar ei m-au felicitat pentru rezultatele obţinute. Am început apoi să le arăt o parte din pozele pe care le-am făcut în pelerinaj arătându-le şi iconițele pe care le-am cumpărat de la mănăstiri. Tatăl meu m-a surprins prin faptul că mi-a cerut o iconiţă cu Maica Domnului Smolenskaya să o ducă la el la serviciu. Desigur că i-am dat-o, de îndată și m-am bucurat în gând de cât de repede lucrează Maica Domnului.

Poate ce v-am povestit nu are nicio însemnătate pentru voi, dar pentru mine toate au fost adevărate clipe de bucurie duhovnicească, văzând răspunsul şi ajutorul la cererile pe care le-am adresat Sfinţilor Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul, Serafim de Sarov, Grigorie Decapolitul, Sfintei Cuvioase Parascheva, Maicii Domnului şi Preasfintei Treimi, pentru reuşita la examen, înţelegerea în familie, întărirea credinţei şi pentru pace şi linişte.

Am trecut printr-o perioadă stresantă şi grea, în care numai în braţele Sfinţilor mi-am putut găsi odihna după care tânjea sufletul meu… Aceste minuni şi întâmplări au însemnat enorm pentru mine, m-au făcut să înţeleg că Sfinţii sar repede în ajutor celor ce cer, fiindu-le călăuze şi luminători.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Alexandru-Cristian păcătosul,

Iulie 2016