miercuri, 2 august 2017

„Am știut că Sfântul este cu mine și nu va lăsa să mi se taie mâna”


Mă numesc Roxana, am împlinit de curând 17 ani și locuiesc în București. Vreau să încep prin a-i mulțumi Sfântului Efrem pentru ajutorul pe care mi l-a dat. Totul a început anul trecut, în decembrie, când mă durea mâna. După multe investigații, am aflat că am cancer. Am început tratamentul și a urmat operația, iar doctorii mi-au spus că este caz de amputare. Atunci m-am speriat și am început să mă rog mult Sfântului, chiar în salon, iar înainte să intru în operație am simțit miros de mir. Am știut atunci că Sfântul este cu mine și nu va lăsa să mi se taie mâna. 

Când m-am trezit din anestezie și am văzut că totul e la locul lui, am început să plâng. Aceasta este doar una dintre multele minuni pe care Sfântul mi le-a oferit. Acum mă rog să se găsească o soluție pentru a-mi mișca mâna din încheietură. Am încredere în Sfântul Efrem că mă va ajuta și cu asta...

Roxana, București (februarie 2017)

„Chiar de ziua mea, m-a cerut de soție iar apoi ne-am căsătorit”



Vă mărturisesc cu mare drag minunea pe care Sfântul Efrem a mijlocit-o pentru mine și iubitul meu, care ulterior mi-a devenit soț. El locuia în Canada. Eu stăteam în București. Chiar dacă distanța dintre noi era foarte mare, nu    mi-am pierdut niciodată speranța că vom reuși să fim aproape.
În decembrie, de sărbători, a venit la mine în România și urma ca în iunie, când intram în vacanță, să merg eu la el în vizită în Canada. La început, am avut o mică piedică la depunerea dosarului pentru viză la Ambasadă. Dosarul mi-a fost refuzat, dar m-am rugat Sfântului Efrem și am avut curajul să depun din nou dosarul. Și, iată că am reușit! Am ajuns cu bine în Canada, iar în august, chiar de ziua mea, prietenul meu m-a cerut de soție iar apoi ne-am căsătorit.
De multe ori, când încă eram în România mergeam și mă rugam la racla Sfântului Efrem de la Mănăstirea Radu Vodă din București să mi se dăruiască ceea ce îmi este de folos. Acolo se află și racla Sfântului Nectarie, marele făcător de minuni. Acești Sfinți minunați m-au ajutat să-mi întemeiez o familie frumoasă pentru că am avut credință. Aveți credință și toate se vor împlini!
Simona, Canada (noiembrie 2015)


„Efrem, Efrem, vino aici!”


            Ce se petrece atunci când uiți de Dumnezeu și de Sfinții Lui? Ce se poate întâmpla atunci când, mult prea ancorat în realitatea ta, uiți să ceri ce ai nevoie, bazându-te pur și simplu pe forțele tale? Atunci, pur și simplu, își aduce aminte Dumnezeu de tine și îți demonstrează asta, „țipând” tare, strigând după tine, așa cum te aștepți tu. De fapt, îți dovedește că nu te-a uitat niciodată, că te-a protejat mereu, te-a ocrotit, ca pe cel mai de preț odor.
În vara în care trebuia să susțin examenul de definitivare în învățământ mă simțeam ca o epavă, din punct de vedere psihic
            Examenul de definitivare în învățământ este, poate, cel mai dificil prag pentru absolvenți. Spun asta deoarece șansele sunt limitate, perioada de învățat este scurtă, iar vara în care se susține acest examen este compromisă sută la sută. Cu alte cuvinte, după un an de muncă, nu te poți bucura de concediu, fiind nevoit să îți pregătești terenul pentru anul următor.
Am avut o vară de foc: două examene grele și o veste tristă
            Eu am trecut prin toate astea, putere nu știu cum de am primit, deoarece, din punct de vedere psihic, eram o epavă. Lucrurile s-au complicat și mai mult pentru mine, având în vedere că am susținut și examenul de titularizare, cu doar câteva săptămâni înaintea definitivării. Tot acest stres a fost însoțit de un diagnostic crud pus bunicii mele - cancer - și de căderea ei la pat, cu doar câteva săptămâni înaintea concursului pentru titularizare. Acum, nu pot să nu mă întreb: de unde am avut atâta putere pentru studiu, dacă nu de la Dumnezeu și de la Sfântul Efrem, căruia mă rugam?
            Primul examen nu știu cum a trecut. Nu știu cum am scris, nu știu cum m-am concentrat, cert este că am obținut notă mare: 8.40.
            În ceea ce privește definitivatul, Sfântul Efrem chiar a țipat, dacă pot spune așa, „spunându-mi” că va fi bine. Mulțumită fiind că măcar am scăpat de învățat, am hotărât să ies din sală cu o jumătate de oră mai repede de terminarea examenului, imediat ce am terminat de scris și de verificat lucrarea. Era destul de devreme, însă simțeam că nu mai puteam face nimic, scrisesem tot ce știusem.
Când am ieșit din examen am auzit cum cineva îl strigă pe Efrem
            În timp ce stăteam afară, la aer, mulțumind din nou, am auzit că cineva îl cheamă pe Efrem, strigându-l cât se poate de clar. Atunci, fără nicio jenă, am întrebat-o pe doamna care mi-a ieșit în cale, dacă într-adevăr Efrem îl cheamă pe băiețelul ce alerga în jurul ei. „Da!” a fost răspunsul. Băiatul mi-a zâmbit, a venit spre mine și a primit bucuros medalionul cu Sfântul Efrem pe care-l purtam la gât. În clipa aceea mi s-a confimat că examenul avea să fie o reușită!
Cezara (februarie 2016)
x

marți, 1 august 2017

Sfântul Efrem m-a scăpat de o operație foarte riscantă și mi-a dăruit o fetiță




Mă numesc Alina și sunt din Botoșani. În luna aprilie a anului 2011 m-am operat laparoscopic de pietre la fiere. M-am bucurat mult că m-am refăcut repede, pentru că mă așteptau acasă trei copii: o fetiţă de șapte luni şi doi băieți de 11 și 13 ani. La nici un an, din nou mi s-a făcut atât de rău, încât a trebuit să plec iarăși la spital, de urgență. Am aflat că am pancreatită. M-am speriat foarte tare. De la spitalul din oraș am fost trimisă la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde mi s-au făcut tot felul de investigaţii, analize, raze și ecografii foarte avansate. Ultima ecografie a fost analizată de doi profesori doctori care mi-au spus că aveam niște pietre pe canalul coledoc, adică canalul excretor principal al pancreasului, rămase în urma operației din 2011. Pietrele îmi blocaseră canalul și îmi provocaseră criza pancreatică.

Am început să mă rog cu ardoare Sfântului Efrem, în clipa în care am aflat că trebuie să fac o operație grea

Medicul specialist m-a anunţat că trebuie să mă operez, dar m-a avertizat că intervenția este riscantă. Mi-a recomandat să fac mai întâi un RMN abdominal pentru a vedea locul exact unde erau situate pietrele. Vestea că trebuie să mă operez a căzut ca o bombă peste mine. Am început să plâng şi să mă rog Sfântului Efrem. Aflasem despre Sfânt de la mama mea, în urmă cu foarte puțin timp. Tot ea îmi dăruise și o cărticică cu acatistul Sfântului, dar eu nu-l citisem niciodată


M-am rugat și Maicii Domnului, Sfântului Nicolae și tuturor sfinților să mă ajute în această încercare, fiindcă aveam trei copii de crescut. Eram disperată și foarte speriată. Când închideam ochii mă vedeam pe masa de operație, moartă și plină de sânge.

M-am rugat tot timpul Sfântului Efrem, să facă o minune și să mă scape de operație

Însă RMN-ul spitalului Fundeni era stricat. Trei zile am aşteptat să se repare. În acest timp nu am făcut altceva decât să plâng și să mă rog. La final, am ales să fac investigația la o clinică particulară. Era într-o vineri. După ce am luat hotărârea am și plecat la clinică, însoțită de o mătuşă. În timp ce eram întinsă pe masă mă rugam tot timpul Sfântului Efrem să facă și cu mine o minune să scap de operație. Așa mi-am adus aminte de condacul 6 din primul acatist, în care o mamă bolnavă cu șase copii îi promite Sfântului că, dacă o va scăpa de boală, va mai face un copil, indiferent de ceea ce vor spune ceilalți copii ai ei. În gândul meu, eram de acord cu acea mamă, în ideea că este de preferat să faci un copil decât să ai o boală. Dar nu i-am promis așa ceva Sfântului.

Minune: pietrele au dispărut!

În schimb, l-am rugat să facă și cu mine o minune, la fel cum a făcut cu mama bolnavă a Atenei, căreia i-a dăruit plămâni noi (așa cum este menționat în condacul 7, din primul acatist al Sfântului Efrem). Când am terminat examenul RMN, medicul m-a întrebat cine mi-a spus că am pietre, pentru că la prima vedere pare că nu aș avea nimic. Mi-a spus să aștept totuși până luni, când voi lua rezultatul final, pentru că se va edifica până atunci. Tot weekend-ul m-a rugat la Sfântul Efrem să mă ajute să fiu sănătoasă și să-mi pot crește copiii. Ei bine, când am luat rezultatul, miracol: nu mai aveam nicio piatră! Doctorul s-a mai uitat odată pe film, fără să își poată explica deloc unde au dispărut pietrele, apoi m-a externat.

Sfântul Efrem cel Nou mi-a trimis și un dar neprețuit: o fetiță

Au trecut lunile și Postul Sfintelor Paşti și, cu timpul, am uitat de gândul care mi-a trecut prin minte când stăteam întinsă pe masă, la RMN. Nu am uitat, însă, ca zilnic să mă rog Sfântului. În vară am făcut un test de sarcină și, surpriză: eram însărcinată! Pe moment m-am întristat, întrebându-mă ce va spune lumea și, mai ales, ce vor crede cei de la serviciu - pentru că împlinisem cei doi ani de concediu de creștere a copilului și trebuia să revin la muncă. Chiar și băieții mei îmi reproșau că iarăși vom avea copil mic în casă care o să plângă toată ziua și o să-i deranjeze. Dar Sfântul m-a întărit să trec peste toate acestea, ba chiar m-a ajutat enorm și la naștere. Am adus pe lume o fetiţă sănătoasă și atât de cuminte, încât nu am simțit niciodată că am un copil mic în casă. Fetița a crescut foarte veselă şi iubitoare și astăzi, de câte ori o privesc, îi spun de fiecare dată că ea mi-a fost trimisă de Sfântul Efrem.

Îi mulțumim Sfântului Efrem și Maicii Domnului pentru tot ajutorul dat! Și îi rog să mă ierte pentru că nu am mărturisit până acum această minune.

Alina Loghin, Botoșani (aprilie 2016)
x